Iaşi: Moment aniversar la Institutul Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif"

Institutul Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iaşi a fost gazda unui simpozion intitulat Institutul Teolog Romano-Catolic "Sfântul Iosif" (Seminarul diecezan) din Iaşi: 50 de ani de la redeschidere, 120 de ani de la înfiinţare, în ziua de joi, 23 noiembrie, în aula magna a institutului.

Pentru desfăşurarea în bune condiţii a acestui eveniment, seminariştii, împreună cu părinţii formatori, au lucrat câteva zile pentru amenajarea amfiteatrului cu mobilier nou, dar şi a holului central cu fotografii de arhivă, dulapuri, cărţi, paturi etc. toate amintind de vremurile trecute de mult, parcă imemoriale, care au inspirat atât seminariştilor, cât şi celor care au vizitat în această zi seminarul o stare de fericire, de respect faţă de acele generaţii, care au scris istoria şi au pregătit un teren fertil al credinţei pentru generaţiile noastre de astăzi.

Sărbătoarea propriu-zisă a început printr-o sfântă Liturghie, prezidată de PS Petru Gherghel, alături de el concelebrând PS Aurel Percă, pr. Wilhelm Dancă, rector al seminarului, precum şi întreg corpul profesoral, participând seminariştii şi surorile "Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot", ce-şi desfăşoară activitatea de slujire în institut.

Programul pentru ziua festivă a cuprins două părţi principale: prima în cursul dimineţii, începând cu ora 9.00, moderator fiind pr. Wilhelm Dancă, iar la a doua, după-amiază, de la ora 15.00, moderator fiind pr. Lucian Farcaş. Printre invitaţii de seamă s-au numărat PS Petru Gherghel, PS Aurel Percă, PS Cornel Damian, episcop auxiliar al Arhiepiscopiei de Bucureşti, pr. Gheorghe Petraru, reprezentant al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii "Al.I. Cuza", numeroşi preoţi din diferite parohii ale diecezei, preoţi care au activat de-a lungul anilor în seminarul diecezan, seminariştii, mai multe persoane consacrate şi numeroşi laici. Bucuria a fost cu atât mai mare, cu cât la acest eveniment au binevoit să ne onoreze cu prezenţa lor şi câteva personalităţi ale societăţii civile ale oraşului Iaşi, printre ele numărându-se dl. Gheorghe Nichita, primarul oraşului Iaşi, dl. Nicuşor Păduraru, prefect al judeţului Iaşi şi dl. Lucian Fleişer, preşedintele consiliului judeţean.

Mai întâi, a luat cuvântul pr. Wilhelm Dancă. Sfinţia sa a punctat deosebita importanţă pe care noi, cei de astăzi, trebuie să i-o acordăm trecutului. Însă totul, inclusiv trecutul, "trebuie privit în lumina judecăţii lui Dumnezeu, pentru că doar prin el, istoria are un sens".

A urmat PS Petru, care, evocând istoria, a afirmat că aceasta "este un dar al lui Dumnezeu". A evocat curajul şi zelul de a conduce turma lui Cristos a doi mari păstori ai Diecezei de Iaşi: episcopul N.I. Camilli şi episcopul Petru Pleşca, precum şi momentul întoarcerii "din exil" a seminariştilor de la Alba-Iulia, în clădirea din Copou, cum a lucrat providenţa prin care au retrocedat Diecezei de Iaşi imobilul amintit. La sfârşit, a mulţumit tuturor celor care s-au implicat sau se implică în continuare în susţinerea seminarului, "inima diecezei", cum îi place Preasfinţitului să amintească ori de câte ori are ocazia.

PS Cornel Damian a transmis salutul şi recunoştinţa PS Ioan Robu, arhiepiscop al Arhidiecezei de Bucureşti, pentru acest moment aniversar şi pentru efortul pe care îl depun aici superiorii şi părinţii profesori pentru formarea preotului de mâine.

În continuare, au luat cuvântul dl. Gheorghe Nichita, care amintit de perioada când a lucrat în timpul regimului comunist în cadrul Regiei Apelor Române (vecină cu seminarul), rămânând impresionat de comportamentul şi disciplina seminariştilor; a subliniat că Biserica poate lucra împreună cu statul pentru refacerea morală a societăţii măcinate de viciile lumii moderne. Dl. Nicuşor Păduraru a vorbit despre seminar ca fiind "spaţiu al luminii şi al harului", evidenţiind că "responsabilitatea noastră de conducători efemeri ai Bisericii şi ai cetăţii depinde de cum privim spre viitor şi de cum ne respectăm trecutul". În continuare, a vorbit dl. Lucian Fleişer despre perioada grea a Diecezei de Iaşi din timpul prigoanei comuniste, dar şi despre suflul nou adus de Revoluţia din 1989 şi de consacrarea episcopală a Mons. Petru Gherghel la 1 mai 1990. Cuvântările de deschidere le-a încheiat pr. Gheorghe Petraru, care a transmis salutul Facultăţii de Teologie Ortodoxă. Vorbind despre faptul că Biserica Catolică din România reprezintă o punte de legătură între Biserica Ortodoxă şi Biserica Romei, pr. Petraru şi-a exprimat speranţa că mileniul al treilea să aducă împreună Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă "în faţa aceluiaşi potir", reprezentat de Cristos.

Prima conferinţă propusă pentru prima parte a simpozionului i-a revenit pr. Alois Moraru, paroh al Parohiei "Fericitul Ieremia" - Roman şi s-a intitulat Seminarul Diecezan din Iaşi de la înfiinţare până în 1948. În prima parte a conferinţei, pr. Moraru a întreprins o incursiune istorică asupra documentelor papale, ale sinoadelor ecumenice şi al celor locale, care, încă de la începuturile Bisericii, au dat recomandări episcopilor despre importanţa fundamentală a formării intelectuale, umane şi spirituale a celor ce se pregăteau pentru sfânta Preoţie. Cu referire la misiunea din principatul Moldovei, Sfinţia sa a punctat câteva din greutăţile pe care le-au întâmpinat misionarii iezuiţi în formarea de preoţi indigeni, dificultăţi datorate situaţiei precare economice şi politice existente în Moldova. Însă secolul al XIX-lea a însemnat o creştere accentuată a populaţiei catolice din Moldova şi o scădere a numărului misionarilor italieni. Acest lucru a dus la urgenta necesitate a formării de preoţi indigeni. După câteva încercări eşuate pentru formarea unui seminar din partea episcopilor Paul Sardi şi Antonio di Stefano, în anul 1886, episcopul Nicolae Iosif Camilli deschide în mod oficial Seminarul din Iaşi, locaţia fiind în clădirea de lângă episcopie. După această prezentare succintă a istoriei înfiinţării seminarului, pr. Moraru a redat câteva articole inedite, existente în prima Constituţie şi primul regulament al seminarului. De asemenea, a amintit şi câteva din evenimentele importante petrecute în istoria seminarului până la fatidica lege comunistă a învăţământului religios din august 1948: primii preoţi indigeni sfinţiţi, perioada creată în timpul Primului Război Mondial, jubileul de 50 de ani al seminarului din 1936, personalităţi importante care au călcat pragul seminarului etc.

A doua conferinţă, intitulată Redeschiderea Seminarului Diecezan (Institutul Teologic Romano-Catolic) din Iaşi, în 1956, a fost susţinută de pr. prof. Anton Despinescu, care şi-a petrecut întreaga viaţă sacerdotală în cadrul Seminarului din Iaşi. A vorbit despre efectele instaurării regimului comunist în spaţiul românesc, despre prigoana îndreptată împotriva Bisericii, a instituţiilor sale, a episcopilor, a preoţilor, a laicilor, despre desfiinţarea seminariilor din întreaga ţară. Datorită acestui ultim act comunist, seminariştii au trebuit să plece în "exil" la seminarul din Alba-Iulia, singurul recunoscut de către autorităţile comuniste. Aici, pr. Despinescu, în calitate de martor ocular şi participant la acest "exil", a mărturisit despre dificultăţile materiale întâmpinate de către seminarişti, dar şi despre spiritualitatea şi înalta ţinută morală pe care a întâlnit-o la preoţii profesori de acolo. Anul 1956 a însemnat întoarcerea seminariştilor moldoveni în seminarul din Copou, care a fost folosit ca şi cămin de către studenţii de la Facultatea de Medicină. De asemenea, a prezentat pe scurt şi dificultăţile întâmpinate în achiziţionarea de materiale didactice, de breviare, de tot ce era necesar pentru mobilarea seminarului rămas gol, precum şi personalitatea unora dintre preoţii profesori care s-au remarcat în mod deosebit pentru ieşirea din acea criză.

După o scurtă pauză, la ora 11.30, PS Aurel Percă a prezentat o a treia conferinţă, intitulată Rolul Seminarului în viaţa Diecezei de Iaşi. Mai întâi, a vorbit despre grija autorităţii Bisericii, de-a lungul istoriei Bisericii, pentru formarea vocaţiilor la sfânta Preoţie, referindu-se, în special, la canonul privind înfiinţarea seminariilor al Conciliului Tridentin (1545-1563), la documentul Optatam totius al Conciliului Vatican II şi la exortaţia Pastores dabo vobis a papei Ioan Paul al II-lea. Cât priveşte necesitatea formării preotului-păstor în Dieceza de Iaşi, Preasfinţia sa a amintit de rolul esenţial care trebuie oferit tânărului în drumul formării umane, intelectuale, umane şi spirituale spre sfânta Preoţie. A accentuat, în acest sens, rolul fundamental ce revine, în primul rând, familiei, şi apoi parohiei în încurajarea vocaţiilor la viaţa sacerdotală. Episcopul a încheiat, afirmând că Seminarul nostru diecezan este "singurul loc din dieceză unde se poate forma un om integral".

Ultima conferinţă din cadrul primei părţi a simpozionului a fost expusă de domnul Andrei Brezianu, un cunoscut literat al României şi unul din foştii seminarişti ai Seminarului. Conferinţa s-a intitulat De la Alba-Iulia la Iaşi - o rememorare. În calitate de seminarist şi martor al acelor vremuri, domnia sa a prezentat câteva aspecte legate de transferul seminariştilor din Iaşi la Alba-Iulia, de omogenitatea grupului seminariştilor moldoveni, de implicarea lor în activităţile culturale şi religioase desfăşurate acolo etc. A urmat apoi întoarcerea în seminarul din Iaşi, în anul 1956, cu toate problemele sale, cu dificultăţile legate de achiziţionarea de alimente, de manuale, de încercările de a forma o cenaclu literar Alma mater etc.

După-amiază, începând cu ora 15.00, a început partea a doua a simpozionului. Mai întâi, a luat cuvântul un mare binefăcător al institutului, prelatul Albert Holenstein, care a rememorat prima întâlnire cu seminarul din Iaşi, în urmă cu aproximativ 15 ani. Şi-a adus aminte că atunci, la propunerea unui student, a decis să adopte seminarul şi să se îngrijească personal de mai multe lucrări şi de întreţinerea studenţilor.

A urmat conferinţa domnului profesor Dănuţ Doboş, numită Evocări: episcopul Marcu Glaser şi pr. Rafael Friedrich. În cadrul acestei expuneri, domnia sa a dorit să scoată în relief atât fidelitatea faţă de Biserica Catolică de care au dat dovadă în timpurile prigoanei totalitare, cât şi de faptul că nu au acceptat nici un fel de compromis cu autorităţile comuniste aflate la putere.

Clădirile Seminarlui a fost ultima conferinţă, susţinută de către pr. prof. dr. Emil Dumea, profesor de istoria Bisericii la institut şi decan al Facultăţii de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universităţii "Al.I. Cuza". Sfinţia sa a făcut o incursiune în ceea ce priveşte demersurile pentru construcţia actualului imobil al Seminarului, greutăţile pentru obţinerea autorizaţiilor de construcţie şi a materialelor necesare acestor construcţii, ameninţările venite din partea autorităţilor, retuşări ale proiectului etc.

Spre finalul celei de-a doua părţi, pr. Felician Tiba, părinte formator la Seminar, şi pr. Ştefan Lupu, vicerector al aceluiaşi Seminar, au făcut o prezentare în programul de calculator Power Point a temei Seminarul Diecezan din Iaşi: continuitate în tradiţie şi înnoire creatoare. A fost expusă o statistică nominală a tuturor seminariştilor din ultimii 50 de ani. De asemenea, câteva fotografii de epocă din perioada anilor '50 şi '60, dar şi din perioada recentă, au provocat amintiri plăcute şi zâmbete celor prezenţi în sală.

În sfârşit, a avut loc o masă rotundă, având ca titlu Amintiri ale celor de atunci, întrebări ale celor de acum, la care au fost invitaţi să ia cuvântul pr. Anton Despinescu, pr. Anton Dancă, PS Petru Gherghel şi pr. Alois Bulai. În cadrul acestei dezbateri, când profesori şi studenţi au pus întrebări legate de trecutul seminarului, au fost rememorate amintiri legate de formarea spirituală existentă în acea perioadă, de asemănările şi diferenţele seminariştilor de ieri cu cei de astăzi, despre noile provocări cu care se confruntă preotul contemporan etc.

Această zi festivă s-a încheiat cu un moment de adoraţie cu expunerea sfântului sacrament, prezidat de PS Aurel Percă, în care glasurile tuturor seminariştilor, ale preoţilor şi ale laicilor prezenţi s-au înălţat spre Dumnezeu, preamărindu-l pentru toate lucrările minunate pe care le creează în sufletele noastre şi pentru că veghează mereu cu braţul său puternic la bunul mers al vieţii seminarului.

Ovidiu Ghiuzan şi Marius-Claudiu Dumea

lecturi: 12.