Londra: Românii catolici în sărbătoare

Deşi ne aflăm în luna noiembrie şi mai este ceva timp până la sărbătorile de Crăciun, pentru românii catolici din Londra, duminică, 12 noiembrie 2006, a fost ca o zi de sărbătoare, ca o seară de Crăciun. De ce ? Pentru că am primit un cadou de suflet, foarte special.

În fiecare an, în Dieceza de Westminster, Londra, se celebrează o Liturghie internaţională. La aceasta Liturghie sunt invitate toate comunităţile etnice, catolice din Londra. Fiecare îşi aduce contribuţia sa.

Este o ceremonie impresionantă, care la începutul ei ne aduce aminte de ceremonii asemănătoare care au loc la deschiderea jocurilor olimpice. Prezentarea ţărilor participante, cu o delegaţie alcătuită din câţiva membri ai comunităţii, în frunte cu preotul lor. Acest grup ales dintre cei ce participă la celebrare, grup de prezentare, este îmbrăcat în costume naţionale (mai puţin preotul, desigur, acesta este îmbrăcat în veşminte liturgice), banerul cu numele ţării merge în faţă, apoi preotul şi steagul naţional. Comunităţile nou sosite sau înfiinţate au apoi privilegiul de a citi o lectură sau o intenţie la sfânta Liturghie, în limba natală.

Anul acesta a venit rândul României şi românilor să se numere ca şi comunitate printre cei nou sosiţi în dieceză. A fost un sentiment de bucurie şi mândrie sfântă pentru toţi cei prezenţi, să vadă steagul României fluturând în măreaţa catedrală şi să recunoască, de asemenea, costumele naţionale româneşti purtate de conaţionalii lor. Şi a mai fost ceva special, ni s-a acordat cinstea de a citi, la această celebrare specială, evanghelia în româneşte. Ne-am simţit pentru o clipă, acasă printre cei dragi şi am încercat un sentiment asemănător, credem, cu al primilor creştini după ce au ieşit din catacombe. Deşi ca şi creştini nu suntem din lumea aceasta, suntem în rând cu celelalte comunităţi catolice din Marea Britanie. Am fost felicitaţi şi invidiaţi pentru această celebrare şi pentru felul în care ne-am prezentat.

Atmosfera care ne-a întâmpinat, încă de la început, a fost dominată de un concert de orgă îndelung aplaudat. A urmat corul nigerian cu un cântec de intrare acompaniat cu instrumente specifice tradiţionale, în acest timp făcându-şi apariţia şirul de steaguri şi însemne purtate de reprezentanţi ai fiecărei ţări. Bineînţeles că nu au lipsit costumele populare, iar din grupul care a reprezentat ţara noastră făcând parte atât femei şi bărbaţi îmbrăcaţi tradiţional, în portul nostru naţional (toţi din Moldova, Dieceza de Iaşi), dar şi copii în costume naţionale, care au încântat privirile marii mulţimi de credincioşi. Vasta catedrală devenise aproape neîncăpătoare, iar culoarea neagră a bolţilor şi cupolei ne trimitea parcă la începuturile creştinismului, când oamenii se adunau pentru a aduce jertfă lui Dumnezeu, în locuri mai puţin fastuoase, dar pline de un aer de sfinţenie. Un moment de o sensibilitate copleşitoare, care a stârnit aplauze, a fost provocat de un grup de copii din Vietnam, îmbrăcaţi în culorii vii, unii cu flori, iar alţii purtând lumânări, care au pregătit, la ofertoriu, un dans tradiţional pe muzică orientală.

Cardinalul Cormack, păstorul spiritual al Diecezei de Westminster, care a aniversat 50 de ani de preoţie, a ţinut să sublinieze universalitatea Bisericii Catolice şi faptul că, indiferent din ce regiune provenim şi ce limbă vorbim, suntem legaţi unii de alţii prin mărturisirea aceleiaşi credinţe, iar valoarea acesteia este sporită de manifestările tradiţionale ale fiecărui popor.

După Liturghie, în piaţa din faţa catedralei, am primit felicitările Eminenţei Sale cardinal Cormac Murphy O'Connor şi de la Preasfinţia sa episcopul Alan Hopes, episcopul auxiliar, cel care răspunde de comunităţile etnice din dieceză.

Felicitări am primit şi de la ceilalţi preoţi prezenţi şi de la credincioşii de diferite naţionalităţi. Eminenţa sa cardinalul Cormac Murphy O'Connor a ţinut să ne felicite, pe noi, românii, care am alcătuit un grup destul de numeros, pentru frumuseţea portului şi reuşita organizării şi ne-a urat succes pe drumul lung, pe care comunitatea catolică românească din Londra abia a pornit. Alături de noi au fost şi oficiali ai Ambasadei Române care ne-au asigurat de sprijinul lor în viaţa noastră comunitară şi care s-au bucurat alături de noi de reuşita acestei seri.

Felicitări am primit şi de la ceilalţi preoţi prezenţi şi de la credincioşii de diferite naţionalităţi. Aceste felicitări au însemnat mult pentru noi, mai ales acum, când media britanică ne este potrivnică. Cei ce au ajuns să ne cunoască şi să ne vadă ştiu mai multe decât invenţiile mediatice. Din partea Bisericii din Londra şi din Marea Britanie am primit tot sprijinul, simpatia şi ospitalitatea lor. Ceea ce înseamnă mult pentru noi.

Deşi suntem o comunitate mică, la început de drum, am arătat că suntem ambiţioşi şi că vom fi un bun exemplu pentru cei care ne-au găzduit şi care ne ajută să ne adaptăm la noile condiţii de viaţă de aici şi la noul statut pe care îl vom avea de la 1 ianuarie. Pasul spiritual a fost făcut, Biserica Catolică din Marea Britanie şi ierarhii ei ne-au primit cu încredere şi bunăvoinţă, de aici urmează pasul nostru, anume acela de a confirma încrederea şi sprijinul de care ne bucurăm. Toate acestea chiar dacă mai există multe greutăţi de depăşit, căci viaţa aici e departe de a fi roză, înseamnă multă trudă, uneori umilinţă, lacrimi şi privaţiuni. De aceea ne bucură o astfel de raza de lumină ca cea pe care am primit-o duminică, 12 noiembrie 2006. Pentru noi nu a însemnat doar faptul că reprezentăm ţara şi comunitatea românească, ci mai ales faptul că am arătat că ne putem integra în viaţa spirituală a diecezei, dar şi că putem să ne aducem contribuţia, cu bogăţia noastră spirituală, ce se află în sufletul tuturor celor care îl iubesc şi urmează pe Dumnezeu.

Suntem o mare familie catolică şi exact aşa ne-am simţit duminică seara la Liturghia Internaţională de la Westminster, Londra.

Aşteptăm cu nerăbdare următoarea întâlnire care va avea loc în primăvară şi sperăm să avem parte de cât mai multe momente pline de bucurie şi de har.

Cu drag vă salută românii din Londra şi din Marea Britanie!

* * *

Mesajul de mai jos a fost primit de la Ambasada României de la Londra după Liturghia Internaţională de duminică, 12 noiembrie 2006, de la Westminster.

Stimate pr. Robert Măţău,

Colegii mei şi cu mine am fost profund mişcaţi de modul exemplar în care s-a prezentat grupul de români la impresionanta ceremonie. Calitatea implicării dv. a fost pe măsură.

Vă rog să transmiteţi întregii comunităţi catolice pe care o păstoriţi cuvintele mele de laudă şi recunoştinţă pentru modul cum au reprezentat o părticică din sufletul românesc.

Îmi va face mare plăcere să transmit şi personal aceste gânduri precum şi altele de bine când voi veni la biserica dv. pentru duminica din 3 decembrie.

Cu deosebită stimă,
Dr. Mihai Delcea
consilier şef al Departamentului Consular
Ambasada României din Londra

* * *

Adresa părintelui Robert Măţău:

Părintele Robert Măţău
capelan romano-catolic
St. Sebastian & St. Pancras Catholic Church
The Presbytery
22 Hay Lane
London
NW9 0NG

*

Program în limba română:

• Sfânta Liturghie duminica la ora 11.00

• Spovezi: înainte de sfânta Liturghie duminica şi la cerere oricând este nevoie

Telefon la parohie: 020.8204.4392

lecturi: 57.