Valea Mare: Zi vocaţională franciscană

Fidele temei anului în curs "Sfânta Scriptură", responsabilele cu pastorala vocaţională din cadrul Surorilor Franciscane Misionare de Assisi, au organizat sâmbătă, 14 octombrie la Valea Mare, o zi vocaţională, având ca tematică versetul din Mt 25,37: "Doamne, când te-am văzut flămând şi ţi-am dat să mănânci...?"

Au fost prezente surori din mai multe comunităţi aparţinând congregaţiei, precum şi opt tinere dornice să-l descopere pe Cristos, sărac, curat şi ascultător, după exemplul sfântului Francisc din Assisi.

Totul a început cum era şi firesc cu rugăciunea Laudelor, după care a continuat cu prezentarea temei, cu sfânta Liturghie, iar după-amiază a avut loc un moment deosebit de semnificativ în care participantele au încercat să concretizeze cele prezentate în cadrul temei prin intermediul a două aşa-zise scenete.

Ziua s-a încheiat cu recitarea Rozariului misionar şi cu celebrarea Vesperelor.

Coordonatorul principal al zilei, pe lângă Surorile Franciscane Misionare de Assisi, a fost pr. Felician Tiba.

În prezentarea temei, părintele a vorbit pe rând despre foamea fizică care domneşte astăzi, din cauza multor nedreptăţi, în rândul multor popoare. S-a vorbit apoi de foamea spirituală, căreia îi urmează aproape inevitabil foamea morală. "Când omului îi este foame de Dumnezeu şi nu face nimic să şi-o potolească, pierde sensul păcatului şi implicit moralitatea vieţii."

În cadrul programului de după-amiază, tinerele prezente au înscenat două realităţi: pe de-o parte omul căruia creaţia lui Dumnezeu, deşi i se prezintă ca venindu-i în ajutor, pentru că nu este deschis spre Dumnezeu, o dispreţuieşte, nerespectând-o şi în acest caz se închide binelui pe care prin natura lui ar trebui să-l facă. Astfel îl jigneşte pe Dumnezeu Creatorul.

Pe de altă parte, Dumnezeu continuă să-i cheme pe oameni la iubirea deplină între ei şi cu el, realitate concretizată mai ales prin chemarea la viaţa consacrată. S-a evidenţiat acest aspect printr-o plantă, o floare.

O tânără a descoperit floarea, o alta a adus un vas, o alta a adus pământ, o alta a plantat-o, o alta a udat-o şi i-a pus îngrăşământ, iar o alta i-a pus un arac pentru a creşte drept. După ce fiecare a făcut partea ei, toate au aşteptat în tăcere ca Dumnezeu s-o facă să crească. Vocaţia este asemenea florii. Cineva o descoperă, o ajută fie material, fie spiritual, iar Dumnezeu o face să crească din interior. În cele din urmă, o floare poate fi oferită în toată splendoarea ei, îndeplinindu-şi astfel scopul pentru care a fost creată. Persoana chemată de Dumnezeu are menirea de a se oferi total planului său de iubire.

Am învăţat că nu trebuie să fim egoişti, că iubirea pe care ne-a oferit-o Dumnezeu trebuie s-o împărţim şi altora, că asemenea sfântului Francisc trebuie să privim totul din perspectiva lui Dumnezeu. Astfel întâlnirea cu "Judecătorul" de la sfârşitul vieţii şi răspunsul la întrebările pe care ni le va pune vor fi o încununare a bucuriei experimentate aici pe pământ şi nu un răspuns obraznic: "Doamne, când te-am văzut flămând şi nu ţi-am dat să mănânci...? Dacă chiar ştiam că eşti tu..."

Mihaela Păduraru

lecturi: 10.