Vineri, 8 septembrie. Sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului ne găseşte la Lourdes. Prin aerul primenit după ploaia din ajun, însoţiţi de un soare prietenos de dimineaţă, pornim în procesiune pe străzile oraşului. Purtând steagul marian, flancat de drapele tricolore, în frunte cu episcopul străbatem oraşul până la Grotă recitând rozariul. Aşa a început peregrinarea noastră pe la locurile cele mai importante de la Lourdes. Ne-am oprit toţi pentru o rugăciune la Grota Massabielle, apoi am urcat treptele celor trei biserici suprapuse: bazilica "Sfântul Rozariu", cripta şi bazilica "Neprihănita Zămislire". Era primul contact cu aceste locuri prin excelenţă sfinte, şi de aceea emoţiile erau pe măsură. Am văzut persoane din grupul nostru extaziate de bucurie sau chiar plângând şi rugându-se. Pentru mulţi era momentul unei împliniri, a realizării unui vis.

În după-amiaza zilei, la ora 14.00, a fost programată o Liturghie (prima la Lourdes) la capela "Sf. Iosif" (vis-a-vis de bazilica "Pius al X-lea"). Episcopul a fost înconjurat aici de preoţii participanţi al pelerinaj: pr Iulian Kropp, pr, Petru Blaj, pr. Valentin Cochior, pr. Mihai Cătău, pr. Claudiu Nedelciu, pr. Iosif Dorcu, dar şi de alţi preoţi prezenţi la Lourdes: pr, Romuald Bulai, pr. Mihai Budău şi pr. Petru Budău. Un cuvânt de bun venit a fost adresat de pr. Mihai Percă, cel care reprezintă Dieceza de Iaşi la Lourdes.

În aceeaşi zi o mare parte a pelerinilor a putut urmări procesiunea cu sfântul sacrament de la ora 17.00. După procesiune urmează adoraţia sfântului sacrament iar apoi binecuvântarea specială a bolnavilor.

În seara zilei de 8 septembrie grupul de voluntari ai Asociaţiei "Caritas", prezent în Cite de Pierre, unde a fost cazat grupul de pelerini, a avut un marş al păcii şi o seara festivă. Am putea spune că grupul de voluntari din România a prezentat un program artistic de excepţie. Au mai participat grupuri din Cehia, Ucraina şi Franţa. Episcopul de Iaşi a avut o întâlnire cu grupul român şi a apreciat generozitatea şi voluntariatul lor.

Ziua de sâmbătă se anunţa interesantă încă de la primele ore ale dimineţii. Înainte a răsări soarele am pornit spre Grota Massabielle, unde era programată Liturghia în limba română pentru ora 6.45. Din nou bucurie şi emoţie: aveam să rămânem 45 de minute în rugăciune chiar la locul apariţiilor Mariei. Pelerinii aveau să rămână chiar pe locul unde stătea Bernadeta în timpul apariţiilor. Episcopul, în omilia sa, afirma: "Observaţi că nu există aici o statuie a Bernadetei. Ei bine, toţi pelerinii, care vin la această grotă sfântă, sunt alte Bernadete care o întâlnesc pe Maria".

La ora 11.00 a fost în program Calea sfintei cruci. Cu o cruce de lemn în fruntea grupului, flancată de steaguri tricolore, a început urcuşul destul de abrupt care porneşte chiar de lângă bazilică. Episcopul a iniţiat rugăciunile, iar apoi diferite persoane (preoţi, surori şi laici) au propus rând pe rând cele 15 staţiuni. Acele statui de la Calea crucii de la Lourdes, ca şi importanţa locului ne ajutau mult să trăim mai intens aceste momente. Am observat lume plângând sau care au parcurs desculţ acest drum aspru şi anevoios. La final, la staţiunea a XV-a episcopul a oferit tuturor binecuvântarea însoţită de indulgenţa plenară.

Un alt mare moment de intensitate maximă a acestui pelerinaj a fost procesiunea cu lumini de sâmbătă seara. La ora 20.30, toţi pelerinii, în frunte cu episcopul, "înarmaţi" cu făclii speciale erau deja prezenţi pe esplanada din faţa grotei. Părintele Mihai Percă a obţinut aprobarea ca în timpul procesiunii, când se recită rozariul în mai multe limbi, să se spună cinci Bucură-te, Marie şi în limba română. Ba mai mult, s-a primit şi îngăduinţa să se poată cânta două strofe din Fecioara la munte. De aceea un grup de surori a fost prezent pe esplanada bazilicii pentru a intona acest cântec. La ora 21.00 a pornit procesiunea, dar destul de greu pentru că mulţimea prezentă depăşea cu mult cifra de 10.000 de persoane. După primul mister am auzit răsunând în difuzoare slove româneşti: "Fecioara la munte, pe stânci apăru...". La misterul al patrulea primele cinci Ave Maria au fost intonate în româneşte de pr. Iulian Kropp. Era o bucurie de nedescris să auzi aici, în această atmosferă de basm, şi la aşa distanţă de casă şi de ţară, cuvinte româneşti...! La grupul nostru, în această seară, s-au alăturat şi români care lucrează în Spania. Cred că pentru toţi cei prezenţi această seară va fi una de referinţă şi de neuitat. Totul a fost frumos: mulţimea imensă de pelerini, de bolnavi, fluviul de lumină format de lumânări, cântările şi rugăciunile în atâtea limbi, ordinea procesiunii, la care se mai adăuga şi frumuseţea naturii: un cer senin, plin de stele... Aşa a fost seara de 9 septembrie 2006 la Lourdes...

Ziua de duminică avea să ne ofere alte minunate surprize. La ora 8.30, adunaţi toţi în jurul episcopului şi sub privirile Maicii Domnului, am început Liturghia în bazilica "Sfântul Rozariu". În dreapta altarului au fost aşezate toate însemnele noastre: steagul adus de la Butea (o copie a celui de acum 120 de ani), patru steaguri tricolore şi o icoană mare a Maicii Domnului de la Cacica. În predica sa, pr. Iosif Dorcu afirma: "Ne aflăm doar la câţiva metri de locul prezenţei Mariei, călcăm pe urmele Mariei şi ale Bernadetei, spaţiul în care ne aflăm este prin excelenţă sfânt.... Doamne, să nu ştergi niciodată de pe retina ochilor şi a sufletului momentele minunate trăite la Lourdes!"

Imediat după Liturghia în limba română ne-am îndreptat spre bazilica "Pius al X-lea" unde, la ora 10.00, începea Liturghia internaţională. Bazilica, impresionant de mare, era plină până la refuz. Celebrant principal a fost cardinalul de Napoli, Crescenzio Sepe. Au mai concelebrat opt episcopi, printre care şi episcopul de Iaşi, Preasfinţitul Petru Gherghel, şi peste o sută de preoţi din toate ţările şi naţiunile. Când s-a intonat imnul Gloria ne-am putut alătura şi noi foarte uşor, cântecul fiindu-ne tuturor cunoscut. La evanghelie patru diaconi au proclamat textul sacru în patru limbi, în cele patru direcţii ale bisericii. La rugăciunea credincioşilor, sr. Lidia Gherguţ a rostit în limba română o invocaţie pentru unitatea creştinilor. La această Liturghie internaţională au participat şi câteva sute de bolnavi purtaţi în cărucioare de către voluntarii care îi însoţeau la Lourdes.

După Liturghie Preasfinţitul Petru Gherghel a avut o întrevedere cu reprezentaţii UNITALSI, o casă specială de pelerini care se ocupă cu cazarea infirmilor care vin la Lourdes.

În ultima seară la Lourdes, episcopul Petru Gherghel împreună cu preoţii care îl însoţeau în pelerinaj şi cu pr. Mihai Percă, a avut o întrevedere cu episcopul de Tarbes şi Lourdes, Mons. Jacques Perrier. S-a discutat şi despre continuarea colaborării între diecezele noastre, colaborare începută prin prezenţa pr. Mihai Percă.

Luni, 11 septembrie, pe când soarele era încă departe a răsări, am celebrat o Liturghie în capela coloniei unde am locuit. Se anunţa un drum foarte lung: până seara să ajungem la Torino (Italia). În drumul nostru, doar într-o pauză scurtă, l-am întâlnit pe părintele Anton Robu, preot român care lucrează în Dieceza de San Remo. Seara târziu am ajuns la Torino.

Torino avea să ne ofere două surprize frumoase. Mai întâi am celebrat, împreună cu pr. Gelu Miclăuş, sfânta Liturghie în biserica unde se întâlnesc în fiecare duminică românii care lucrează la Torino şi în împrejurimi. Episcopul a apreciat munca părintelui Miclăuş care face, acolo departe de ţară, ca românii să-şi poată păstra identitatea, cultura şi credinţa de acasă. Apoi am păşit cu emoţie în bazilica ce adăposteşte sfântul giulgiu al lui Isus.

De la Torino am plecat spre un alt oraş cu rezonanţă pentru noi: Padova. Aici toţi pelerinii au intrat cu emoţie în bazilica ce adăposteşte moaştele sfântului Anton. Am văzut cum toţi au îngenuncheat în faţa mormântului şi au înălţat o rugăciune plină de speranţă şi încredere către "Sfântul minunilor". Am rămas peste noapte într-un sat de lângă Padova.

Miercuri, 13 septembrie, se anunţa iar un drum lung: până la Bad Deutsch Altenburg, în partea de sud a Austriei. După ce, traversând Austria, am admirat ordinea şi frumuseţile acestei ţări, am sosit în jurul orei 17.00 în localitatea natală a Preasfinţitului Anton Durcovici, Bad Deutsch Altenburg. La biserica veche din cimitir ne-a întâmpinat parohul şi decanul locului, părintele Pavel Balint, originar din Barticeşti (Neamţ), care lucrează de mulţi ani aici. De asemenea, era prezent şi primarul localităţii. Preasfinţitul Petru Gherghel a avut o scurtă întrevedere cu primarul, iar apoi i-a oferit acestuia o frumoasă şi preţioasă icoană bizantină. Se vedea că primarul era profund emoţionat de gestul episcopului de la Iaşi. În această biserică ne-a fost arătat baptisteriul unde a fost încreştinat Preasfinţitul Anton Durcovici.

Apoi am coborât puţin până la casa părintească a episcopului martir. Aici este amplasată o lespede de piatră ce aminteşte de locul naşterii. În faţa acestui monument episcopul, împreună cu cei prezenţi, s-a rugat pentru odihna sufletului episcopului martir şi pentru obţinerea beatificării acestuia.

Toţi cei prezenţi au pornit apoi în procesiune spre capela "Sfânta Elisabeta" şi am celebrat sfânta Liturghie. Era tocmai în sărbătoarea Sfântului Ioan Gură de Aur, iar episcopul Anton s-a asemănat aşa de mult cu acest sfânt!

Seara târziu am părăsit Austria pentru a rămâne peste noapte în Ungaria.

Ziua de joi, 14 septembrie, a fost dedicată vizitării şi cunoaşterii minunatului oraş Budapesta. Având explicaţiile ghizilor, am putut descoperi şi vedea ce valori arhitectonice şi istorice sunt aici: bazilica "Sfântul Ştefan", Parlamentul, vestita stradă Andrasi, Teatrul, Opera, Turnul Pescarilor, complexul de monumente "Milenarium" şi multe altele. După o scurtă croazieră cu vaporaşul pe Dunăre, am părăsit Budapesta, capitală despre care n-am bănuit niciodată că poate fi atât de încântătoare. Noaptea am poposit lângă Debrecen, la Hortobagy, într-o zonă cu multe izvoare termale.

Vineri, 15 septembrie, pe la ora amiezii, aveam să revenim pe pământ românesc. Pe la ora 16.00, după ce am călătorit prim munţii Maramureşului, am ajuns la Sighetu Marmaţiei. Am intrat cu sfioşenie şi emoţie, în tăcere şi cu pietate în Cimitirul Săracilor, aici unde odihnesc osemintele multor episcopi, printre care şi ale Preasfinţitului Anton Durcovici. Am putea considera acest cimitir marele nostru Panteon, pentru că aici odihnesc numeroşi mari oameni, de valoare ai Bisericii şi ai ţării noastre. Aveam sentimentul că intrăm într-o mare bazilică pentru a venera şi pentru a ne ruga la moaştele sfinţilor noştri. Aici, pe o lespede de piatră, am celebrat sfânta Liturghie pentru episcopul Anton Durcovici. Cred ca Sighetu este cel mai sfânt loc din România pentru că în Cimitirul Săracilor de aici sunt cele mai multe moaşte ale sfinţilor noştri martiri. La sfârşitul celebrării Liturghiei episcopul a rostit rugăciunea de încheiere a pelerinajului şi a oferit binecuvântarea specială a pelerinilor.

Am mai poposit câteva minute la Memorialul din Sighet. Aici am rămas marcaţi de grozăvia suferinţelor pe care le poate inventa mintea omului pentru a surghiuni nişte nevinovaţi: înfometarea, izolarea, chinurile şi tortura fizică şi psihică, dar mai presus de toate celula numită Neagra, unde oameni nevinovaţi erau ţinuţi în lanţuri.... Aici a murit prin înfometare episcopul Anton Durcovici. I-am văzut fotografia expusă în mai multe locuri. Faţa sa, chiar dacă pare tristă din cauza suferinţelor, lasă să se întrevadă şi o notă de blândeţe. M-au impresionat ochii săi mari, blânzi şi pătrunzători.

Aici se încheie pelerinajul nostru dominat de prezenţa Mariei de la Lourdes şi de la La Salette şi de martiriul Episcopului Anton Durcovici.

Acest pelerinaj, primul de aşa mare amploare, cred că va rămâne unul de referinţă în istoria Bisericii noastre catolice din Moldova.

Pr. Iosif Dorcu

Mai multe imagini din timpul acestui pelerinaj puteţi vedea în albumul foto.
 

lecturi: 41.