Iaşi "Sf. Anton": Merinde de la Şumuleu

Întorşi acasă de la Întâlnirea Naţională a Tinerilor Catolici de la Şumuleu (23-27 august 2006), plini de entuziasm, 15 tineri din Parohia "Sf. Anton" din Iaşi, au prezentat, duminică 3 septembrie, tuturor credincioşilor din comunitate gândurile şi impresiile lor în urma acestei întâlniri.

Copii, tineri, adulţi şi bătrâni, toţi credincioşii din comunitate au avut posibilitatea să asculte pe viu mărturii ale celor care în ultima decadă a lunii august i-au reprezentat la Întâlnirea Naţională a Tinerilor de la Şumuleu Ciuc (HG). În cadrul sfintelor Liturghii de duminică, 3 septembrie, cei 15 tineri participanţi au relatat în public, uneori cu glasul tremurând de emoţie, atât informaţii despre desfăşurarea întâlnirii, cât, mai ales, impresiile lor sincere şi gândurile cu care s-au întors de la această întâlnire. Relatările lor au avut un ecou puternic în inimile credincioşilor, care au putut astfel să se hrănească din "merindea" cu care ei s-au întors de la Şumuleu. Cei prezenţi în biserică au reuşit, măcar pentru câteva momente, să se simtă mai fraţi unii cu alţii, acesta fiind, de fapt, şi motoul întâlnirii: "Voi toţi sunteţi fraţi" (Mt 23,8). După ce două tinere au făcut o demonstraţie practică pe tema reconcilierii cu noi înşine, a fost interpretat imnul diecezei: "Făclie pentru paşii mei". Avem convingerea că sămânţa care a căzut în solul fertil al sufletelor lor acolo la Şumuleu va aduce roade de reconciliere, de pace, şi din zi în zi ne vom simţi tot mai fraţi între noi.

Şumuleul tinerilor

"Locul unde s-a desfăşurat Întâlnirea Naţională nu a fost unul întâmplător. Şumuleu Ciuc a fost până în 1959 o comună formată din trei sate din judeţul Harghita. Din 1959 a devenit un cartier al oraşului Miercurea Ciuc, în partea de nord-est a acestuia. Este un loc de pelerinaj al secuilor, şi al romano-catolicilor în general. Comuna s-a format ca urmare a unirii cu satele Şumuleu în 1850 şi Cioboteni în 1941. Şumuleu Ciuc se situează la 3 km de centrul oraşului Miercurea Ciuc, în direcţia nord-est, pe malul pârâului Şumuleu.

Monumentele şi atracţiile turistice din zonă au fost sigur un motiv pentru care întâlnirea a avut loc în această localitate. Acestea sunt:

• biserica şi mănăstirea franciscanilor, biserica fiind un loc de pelerinaj pentru romano-catolici. Ea fost "centrul întâlnirii", deşi era la mare distanţă de cazare, acolo unde am petrecut cea mai mare parte a timpului: catehezele, activităţile în grupuri mici, Liturghiile, activităţile artistice, rugăciunile şi prezentarea imnurilor.

• Capela "Salvator" din secolul al XV-lea;

• Capela "Sf. Anton";

• Izvorul de apă minerală.

Împrejurimile localităţii prezintă un aspect deosebit prin frumuseţea lor, prin pădurile, dealurile şi munţii ce se văd în zare". (Paul şi Amalia)

Am participat şi noi

"La acest eveniment Parohia «Sfântul Anton» a fost reprezentată de 15 tineri cât se poate de matinali pentru a putea prinde acceleratul de la ora 5.21 cu destinaţia Miercurea Ciuc. Încă din tren ne-am făcut noi cunoştinţe printre tinerii catolici din Dieceza de Iaşi. După un scurt calcul am ajuns la concluzia că Dieceza de Iaşi a fost reprezentată de aproximativ 170 de tineri din întreaga Moldovă: Iaşi, Bacău, Paşcani, Roman.

Am avut ocazia să lucrăm ca o echipă în cadrul diecezei având de pregătit un mic moment artistic şi de prezentat imnul diecezei pentru concursul de imnuri, care a şi câştigat premiul pentru cea mai bună melodie.

Această experienţă ne-a arătat cât putem fi de diferiţi şi totuşi că noi toţi suntem fraţi, fraţi în Cristos". (Andra şi Andrei)

Voi toţi sunteţi fraţi!

"Tema aleasă pentru această întâlnire naţională a tineretului a fost «Reconcilierea», iar pentru aprofundarea acesteia a fost folosit şi un verset biblic care a reprezentat motoul întâlnirii: «Voi toţi sunteţi fraţi» (Mt 23,8).

Pe parcursul zilelor petrecute la Şumuleu Ciuc am avut ocazia să participăm la diverse cateheze şi dezbateri care au avut ca temă principală «Reconcilierea» şi prin care am încercat să ne cunoaştem mai bine pe noi înşine şi să-i acceptăm mai uşor pe cei din jurul nostru. Şi am luat drept model exemplul lui Isus Cristos. El a luat asupra sa păcatele noastre şi s-a jertfit pe lemnul crucii pentru ca să fim iertaţi şi răscumpăraţi. De aceea şi noi trebuie să ne acceptăm şi să ne împăcăm atât cu noi înşine cât şi cu cei din jurul nostru, pe care trebuie să-i iubim ca pe nişte fraţi, chiar dacă, de multe ori, între noi există diferenţe de limbă, religie, naţionalitate sau cultură. Toate aceste diferenţe ne ajută să ne completăm unii pe alţii şi să trăim astfel în armonie. Odată reconciliaţi cu noi înşine şi cu aproapele, nu ne rămâne decât să ne apropiem mai mult de Dumnezeu prin Pocăinţă şi sfânta Împărtăşanie.

Prin rugăciune, joc şi cântec am învăţat, astfel, că a fi adevăraţi creştini înseamnă să punem mereu în practică valorile şi credinţele noastre; cuvintele noastre trebuie să corespundă întotdeauna cu faptele". (Adriana)

Noi şi căsătoria

"Una dintre discuţiile la care am participat se numea «Pregătire pentru căsătorie». Ne-am prezentat acolo aşteptându-ne să fim printre puţinii interesaţi de acest subiect, însă ne-am înşelat, deoarece sala era plină.

Un medic şi un preot din Bucureşti ne-au vorbit despre ce este planul de viaţă. Azi un gând: «Când o sa fiu mare o să mă fac doctoriţă» , mâine o facultate şi toate, puse cap la cap, să rezulte planul vieţii noastre. Orice cale alegem, căsătoria, preoţia sau celibatul trebuie să fie o cale spre Dumnezeu, iar la sfârşitul vieţii să dăm socoteală, să dăm talanţii încredinţaţi de Isus înmulţiţi de mii de ori.

Ne-au vorbit despre iubire, înţelegere, respect, fidelitate, copii şi, mai ales, despre greutăţile căsniciei, greutăţi pe care le putem depăşi dacă ne încredem în Dumnezeu.

De ce căsătoria şi nu doar convieţuirea? Deoarece căsătoria presupune o dovadă de responsabilitate, respect, seriozitate, stabilitate, o dovadă că ne facem planuri de viaţă alături de persoana iubită, o dovadă de om care îşi asumă iubirea pentru persoana care are şi calităţi şi defecte, şi zile bune şi zile mai puţin bune, dar mai ales o dovadă de om matur care nu-şi face bagajele după prima neînţelegere ci rămâne acolo să rezolve problema pentru că iubeşte.

Familia îţi oferă fericire şi împlinire sufletească, dar presupune şi o luptă pentru ca acel «până când moartea ne va despărţi» să nu devină obişnuitul «până când avocatul ne va despărţi»... (Flavia)

Un film deosebit

"Am avut ocazia să vizionăm filmul francez «Va, vis et deviens», ceea ce înseamnă «Trăieşte!!!» Tema filmului reprezintă de fapt tema întâlnirii noastre, şi anume, reconcilierea, acceptarea celor din jur, indiferent de rasă, sex sau religie".

Încercarea tânărului de a face faţă problemelor, curajul şi credinţa de care a dat dovadă l-au ajutat să descopere adevăratul sens al vieţii". (Ionela)

Viaţa consacrată

"Pe mine cel mai mult m-au impresionat şi mi-au plăcut programele alternative în care se vorbea despre viaţa consacrată. Aici au fost surori din diferite congregaţii, cum ar fi: Surorile lui Isus Răscumpărătorul, Surorile Providenţei, Surorile Pauline. Deşi trebuie să recunosc că nu multe au fost acele tinere care au participat la cateheza despre viaţa consacrată, totuşi cele prezente, prin entuziasmul şi credinţa lor, au demonstrat că pentru Cristos se merită acest sacrificiu. O tânără consacrată Domnului produce multă lumină în jurul ei. Majoritatea consideră că dacă intri în mănăstire, înseamnă că nu mai ai contact cu lumea, însă la Şumuleu am înţeles că viaţa consacrată este o viaţă foarte frumoasă, care îţi oferă posibilitatea de a cunoaşte foarte mulţi oameni, şi chiar dacă, din punct de vedere financiar, trăieşti de pe o zi pe alta, totuşi nu duci lipsă de nimic". (Alina)

Curcubeul de la Şumuleu

"Pe un soare strălucitor, vineri, 25 august, în jurul orei 17.00, tinerii adunaţi la Şumuleu Ciuc pentru Cea de-a X-a Întâlnire Naţională a Tinerilor Catolici erau în forfota pregătirii momentului prezentării grupurilor diecezane de seară. Deodată privirea tuturor s-a îndreptat spre cer, unde, contrar obişnuinţei s-a putut vedea un altfel de curcubeu. Nu plouase, ci a ieşit pur şi simplu din senin. Era un soare strălucitor şi nimic nu arăta că avea să înceapă să plouă. Nici unul din capete nu pornea de jos, aşa cum suntem obişnuiţi, ci de sus. L-am privit cu toţii, ne-am mirat, ne-am bucurat şi ne-am întrebat ce vrea să ne transmită acest semn. Nimeni nu a spus că e o minune, după cum, nimeni nu a spus că e un curcubeu obişnuit". (Ionuţ)

Noi suntem ca o floare (demonstraţie practică)

"Vă vom prezenta una dintre catehezele care a avut cel mai mare impact asupra noastră.

«Reconcilierea cu sine însuşi» ne-a fost prezentată părintele Orosz, care a luat floarea drept imagine pentru viaţa omului.

Deseori omul nu se mulţumeşte de aspectul său fizic şi, de aceea, recurge la diferite metode pentru a-şi schimba înfăţişarea.

Urmând exemplul părintelui Orosz vom încerca să arătăm ceea ce el ne-a învăţat.

Folosind aceste «ingrediente» cu care în mod obişnuit noi ne facem mai frumoase, vom demonstra cât de uşor poţi să-ţi pierzi naturaleţea. În fiecare dimineaţă ne dăm cu rimel, ojă, mus şi, ca să fim mai frumoase, de ce nu am face şi o operaţie estetică? (Floarea este dată cu toate aceste "ingrediente", după care i se face şi ei o "operaţie estetică")

Iar acum întrebarea ar fi: căruia dintre voi iar plăcea să arate aşa?

Ceea ce noi am învăţat la această cateheză, este ce frumos ar fi să trăim cu toţii o viaţă cât mai naturală". (Oana şi Anca)

A consemnat pr. Petru Tamaş

lecturi: 16.