Roman: 21 de fraţi franciscani conventuali au primit sacramentul Preoţiei

La Institutul Teologic Franciscan din Roman, în ziua de sâmbătă, 24 iunie 2006, sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, prin rugăciunea şi impunerea mâinilor Excelenţei sale Mons. Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi, au fost hirotoniţi întru Preoţie 21 de confraţi franciscani conventuali din Provincia "Sf. Iosif" din România.

Alături de PS Aurel Percă au concelebrat: pr. Ion Ciuraru, ministrul provincial al Provinciei "Sf. Iosif" din România; pr. Marco Tasca, ministru provincial al Provinciei franciscane conventuale de Padova (Italia); pr. Giorgio Di Lembo, ministru provincial al Provinciei franciscane conventuale din Abruzzo (Italia); pr. Giorgio Abram, vicarul Custodie franciscane conventuale din Ghana (Africa), mai mulţi preoţi din Germania, Italia, Franţa, Liban, Austria şi circa 200 de preoţi români din ţară şi străinătate.

La sfânta Liturghie, care a început la ora 10.30, au participat şi numeroase persoane consacrate precum şi un impresionant număr de credincioşi.

În salutul de la început, PS Aurel Percă a transmis şi salutările din partea PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi. De asemenea, PS Aurel a ţinut să sublinieze marele dar pe care Dumnezeu îl face Provinciei franciscane din România, Diecezei de Iaşi şi, în egală măsură, Ordinului franciscan şi întregii Biserici.

În predică, PS Aurel Percă, plecând de la convingerea că preotul este luat din familia sa şi poporul său pentru a fi dăruit Bisericii întregi, pe care să o slujească, a subliniat că Preoţia este un dar pe care Dumnezeu îl face omenirii şi Bisericii sale. Apoi, Preasfinţitul, făcând referinţă la Sărbătoarea "Sfântul Ioan Botezătorul", l-a propus pe acest sfânt drept model pentru preoţii lui Cristos, căci sfântul Ioan a fost un fidel mesager al lui Dumnezeu, împotrivindu-se tuturor obiceiurilor lumii care nu erau conforme cu voinţa lui Dumnezeu. Fiecare preot, asemenea sfântului Ioan, trebuie să aibă curajul şi tăria de a proclama voinţa lui Dumnezeu, chemând poporul la convertire; fiecare preot trebuie să fie un glas care să atragă atenţia poporului, astfel încât preoţia să fie un instrument al lui Dumnezeu, o slujirea profundă şi fidelă a lui Dumnezeu şi a Bisericii lui Cristos.

* * *

Impresii ale preoţilor nou sfinţiţi

* "Care preot va putea uita ziua, locul sau episcopul care l-a consacrat? Cu bucurie în suflet pot afirma că această zi a fost şi este cea mai frumoasă din viaţa mea... Nu voi avea niciodată cuvinte suficiente pentru a-i putea mulţumi lui Dumnezeu pentru acest mare dar pe care mi l-a făcut. De aceea, mă încredinţez lui şi îi cer să mă păstreze statornic şi fidel pe calea pe care m-a chemat... Doamne, te rog să rămâi cu mine, pentru a putea fi statornic...". (Pr. Emanuel Ionel Fechetă)

* "De azi am început un drum nou. Sincer, mă aşteptam să simt ceva deosebit în ziua consacrării. N-a fost chiar aşa. Sunt convins însă că Domnul îmi va sta alături pe acest drum, iar momentele bucuriei consacrării Domnului vor fi nelipsite în apostolat. Îi mulţumesc lui Dumnezeu şi îl rog să mă ţină fidel lui". (Pr. Bogdan Emilian Balaşcă)

* "Preoţia este o vocaţie primită de însuşi Cristos, care ne dă şi misiune deosebită: «Mergeţi în toată lumea şi predicaţi evanghelia». Pentru mine a fi preot înseamnă a fi a lui Dumnezeu, în slujba tuturor oamenilor". (Pr. Emanuel Agu)

* "Este de nedescris sentimentul unui preot nou sfinţit. Sufletul lui este plin de bucurie inexprimabilă, pe care îl înţelegem abia atunci când bucuria şi responsabilitatea acestui mare dar al iubirii lui Dumnezeu apasă pe umerii noştri". (Pr. Lucian Horlescu)

* "Experienţa trăită în momentul sfintei Liturghii a hirotonirii întru Preoţie nu se poate relata în cuvinte. Marele dar al Preoţiei te umple de o bucurie şi o responsabilitate enormă". (Pr. Gabriel Bulai)

* "Cuvintele sunt sărace pentru a-mi exprima trăirea intensă specific momentului hirotonirii preoţeşti. Reflectând acum, doar la puţin timp după hirotonire, asupra noii mele condiţii, pot să spun că nu mă simt pe deplin ca atare, de aceea dau dreptate celor care spun că preot se devine prin experienţa şi trăirile de zi cu zi, preoţia nefiind o stare de fapt care, odată primită, îşi asumă plinătatea funcţiilor şi trăirilor. Ceea ce îmi doresc este să devin un preot după inima lui Isus, să-mi asum cât mai mult sentimentele lui Cristos". (Pr. Cristinel Isidor Vacaru)

* "Învăţătorul şi Domnul nostru, Isus Cristos, trece şi astăzi prin lumea noastră, el priveşte blând şi cheamă. Ceea ce îl determină la această chemare nu este meritul celui chemat, ci al Tatălui ceresc care a hotărât această alegere din veşnicie. Cel chemat porneşte la drum, nu va putea ajunge cu bine la capătul călătoriei, dacă nu ar fi susţinut pas cu pas de Duhul Sfânt. Preoţia este chemarea prin care Dumnezeu se apropie de noi, ne face prietenii săi şi ne încredinţează o mare comoară pe care să o revărsăm asupra lumii. Fă-ne, Doamne, vrednici de darul tău!" (Pr. Lucian Abalintoaiei)

lecturi: 36.