In memoriam: Pr. Rafael Friedrich - 37 de ani de la moarte

Pr. Rafael Friedrich s-a născut în localitatea Colelia, judeţul Constanţa, la 13 ianuarie 1914, şi a studiat în Seminarul arhiepiscopal din Bucureşti, unde a fost sfinţit preot la 29 iunie 1939.

De la începutul activităţii sale preoţeşti a fost profesor şi, mai apoi, rector al Seminarului arhiepiscopal din Bucureşti, după numirea pr. Anton Durcovici ca episcop de Iaşi.

La 26 iunie 1949, a fost arestat împreună cu episcopul Anton Durcovici, cu care mergea să administreze sacramentul Mirului în Parohia Popeşti-Leordeni. După ce-l urmase o viaţă întreagă, avându-l ca model, acum l-a urmat pe ultimul său drum, pentru a îndura împreună surghiunul persecuţiei şi martirajul învăţătorului. Pr. Friedrich a petrecut şapte ani de detenţie la Sighet şi în alte închisori, supunându-se întru totul voinţei lui Dumnezeu.

Fiind eliberat în anul 1956, an când s-au redeschis şi cursurile la Institutul Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iaşi, a fost numit aici profesor de filozofie creştină şi teologie dogmatică, misiune pe care a îndeplinit-o până la moarte.

A murit subit la 11 mai 1969 şi a fost înmormântat în cimitirul Eternitatea din Iaşi.

* * *

Mărturii despre pr. Rafael Friedrich

Mons. Petru Mareş: "Cei care l-au întâlnit, pot confirma că pr. Rafael trăia credinţa cu adevărat. Vorbirea sa trăda o realitate, şi anume că e ceva deosebit în el care îi îndrumă faptele şi cuvintele şi care nu e pornirea naturală, aşa cum se întâmplă la omul lipsit de credinţă. Spiritul interior se făcea vădit, manifestându-se printr-un echilibru care punea amprenta pe toate lucrurile, toate situaţiile. Cât priveşte atitudinea faţă de aproapele, el era totdeauna disponibil de a primi, de a asculta. Fiind un om foarte ordonat, dirija disponibilitatea sa astfel ca să folosească bine timpul, spre a nu se pierde în lucruri inutile".

Mons. Vittorio Blasutti: "Pr. Rafael va rămâne în sufletele noastre ca un exemplu de dăruire şi iubire preoţească, pe care nu am înţeles-o întotdeauna, din cauza tinereţii exuberante şi a lipsei noastre de experienţă".

lecturi: 18.