Meditaţie: Dumnezeu îmbrăcat în lumină

"Lumina este dulce şi plăcut ochilor să privească soarele" (Qoh 11,7).

Nu de mult s-a încheiat secolul al XX-lea şi nu de puţine ori am avut ocazia să auzim pe stradă, la şcoală, la serviciu şi chiar în cercul de prieteni, expresia "Dumnezeu a murit..., nu mai există..., creştinismul e falimentar!" ca un ecou amplificat de tragediile trecutului şi ale prezentului. Din păcate, mulţi oameni şi chiar cunoscuţi de-ai noştri au căzut şi mai cad pradă acestui ecou înşelător. Şi totuşi Paştele, sărbătoarea sărbătorilor, oferă tuturor oamenilor, dar într-un mod mai special celor botezaţi, un tezaur: tezaurul inepuizabil al răscumpărării înfăptuite de Isus Cristos prin suferinţa, moartea, dar mai ales prin învierea sa glorioasă din morţi.

Pentru cei care deschid Sfânta Scriptură, însetaţi de cuvântul divin, sau pentru cei care deschid Biblia doar din pură curiozitate vor putea descoperi în lecturile sfinte dovezi ale victoriei decisive: "Domnul va învinge pe toţi duşmanii săi" (Dt 28,7); "Numai în Dumnezeu e biruinţa" (Is 41,24); "Biruinţa vine de la Dumnezeu" (Prov 21,31). Apogeul victoriei, învierea lui Isus Cristos, este garanţia învierii noastre.

Unul dintre momentele sugestive de la începutul ceremonialului din noaptea sfântă este atunci când de la focul sfinţit se aprinde lumânarea pascală care, asemenea unei coloane luminoase de foc, luminează poporul creştin în noaptea învierii "până când va apărea steaua dimineţii, acea stea care nu cunoaşte apus" (Exultet).

Cu toţii am avut posibilitatea de a ne aprinde lumânarea în noaptea Învierii de la lumânarea pascală, care îl simbolizează pe Isus Cristos, lumina lumii, devenind astfel receptivi la îndemnul stăruitor de a trăi în lumina lui Isus Cristos şi de a dărui lumină şi celorlalţi.

Lumânarea pascală îl reprezintă pe Dumnezeu îmbrăcat în lumină, glorie, slavă; e simbolul învierii, al biruinţei vieţii asupra morţii, a libertăţii asupra sclaviei, a iertării asupra răzbunării, a iubirii asupra urii, a luminii asupra întunericului. Istoria omenirii capătă forma unui conflict, în care se înfruntă lumina şi întunericul, binele şi răul, viaţa şi moartea.

Dumnezeu ne oferă lumina sa, pe Isus Cristos pe care noi l-am răstignit, în timp ce el nu a încetat să ne iubească. Isus Cristos ne-a revelat lumina şi ne-a călăuzit spre ea. El ne spune: "Voi sunteţi lumina lumii" (Mt 5,14), iar "Cine nu învie zilnic prin împărtăşire din lumina divină, nu va învia spre viaţa veşnică" (cf. In 8,12).

Treptele spre cer, către casa unde Tatăl ne aşteaptă cu braţele deschise, sunt făcute din lumină. Aşadar, să fim prudenţi şi să urcăm treptele spre locuinţa veşnică. Ce poate fi mai pur, mai inocent, decât lumina? Lumina are o proprietate ce întunericul nu o are: iradiază.

Flacăra lumânării pascale este călăuza spre lumina din noi. Ea ne ajută să-l descoperim pe Isus Cristos viu în sufletul nostru. Acest fapt se împlineşte doar dacă permitem luminii interioare să se exteriorizeze: "Dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de adânc va fi întunericul!" (Mt 6,23).

Papa Paul al VI-lea spunea: "Lumânarea trimite cu gândul la flacăra pentru care e destinată. Aceasta nu este o ofrandă care se păstrează intactă, dar este o ofrandă destinată să se consume, pentru a dărui lumină în jurul ei. Jertfa de sine, lumină pentru altul, iată ce vrea să simbolizeze lumânarea".

Poate ne întrebăm cum apare Dumnezeu? Răspunsul îl găsim în Habacuc 3,3: când apare "strălucirea lui e ca ziua, raze vii pornesc din mâna lui". Prin Legea sa el luminează paşii omului (Ps 119,105), el este astfel: "Făclia ce-l călăuzeşte, îi luminează ochii. Cel care mă urmează nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii" (Ps 8,12), "Eu, lumina, am venit în lume ca oricine crede în mine să nu umble în întuneric" (In 12,46).

Omul e pus mereu în faţa celor două destine: lumina şi întunericul, fericirea şi nefericirea, viaţa şi moartea.

Învierea e lumina iubirii lui Dumnezeu pentru noi, trebuie purtată zi de zi: "Când mergem spre lumină, umbra ne urmează, când ne îndepărtăm de ea, umbra ne precedă" (Mons. Vladimir Ghika).

Învierea lui Isus Cristos ne întăreşte credinţa primită la Botez, ne susţine, ne pregăteşte şi ne deschide aurora învierii fericite.

Să păstrăm mereu aprinsă lumina lui Cristos!

Lăcrămioara Boroş

lecturi: 14.