Urări şi gânduri de Paşti

"Surrexit Dominus vere, Alleluia!"
"Cu el şi noi vom învia pe urma lui de vom călca".

Fie ca Biruitorul păcatului şi al morţii să dea tuturor bucurie şi speranţă!

Reamintindu-vă că Liturghia din catedrala romano-catolică Iaşi de duminică, 16 aprilie, de la ora 8.00, va fi transmisă la Radio Iaşi, vă urăm:

Paşte fericit!

Vă oferim câteva poezii de Paşte.

Cristos a înviat!

O zi cu soare în Iudeea. Ierusalimu-i frământat.
Se-ncrucişează şoapte-n stradă: Isus din morţi a înviat!
S-a tulburat Cetatea Sfântă. Şi omul prost şi înţeleptul
Se duc la Golgota-n grădină, mai pe furiş şi mai de-a dreptul.

Şi parcă-i vezi în două taberi pe toţi la groapa lui Cristos.
Pe unii căutând spre ceruri, pe alţii cu privirea-n jos.
Acei ce-i vezi cântând "Osana", cu ochii ridicaţi în sus
Sunt cei ce ieri plângeau amarnic, sunt ucenicii lui Isus.

Sunt cei pe care răstignirea i-a depărtat de cel mai drag,
Sunt cei ce-au stat închişi trei zile şi lacrimi-au vărsat şirag.
Iar ceilalţi, plini de tulburare, plecaţi cu frunţile în jos,
Sunt Sanhedrinul, fariseii, răstignitorii lui Cristos.

Sunt cărturarii, tribunalul, conducătorii, într-un cuvânt.
Sunt cei ce ieri urcat-au dealul lovind cu biciul trupul sfânt.
Sunt cei ce nu i-au dat nici apă, lui, celui ce-a creat izvoare:
Sunt cei ce i-au săpat o groapă şi-au pus pe ea o piatră mare.

Priviţi cum stau judecătorii în faţa gropii părăsite,
Cu fruntea plină de broboane, cu gândurile răvăşite.
Priviţi că nu mai stau grămadă, s-au speriat vechii stăpâni
Şi-ajuns-au mulţi din ei să creadă în cel ce le-a scăpat din mâini.

Şi mulţi din cei ce-au zis că cerul era pustiu de cele sfinte,
S-au prăbuşit când adevărul ieşi afară din morminte.
Ba au căzut chiar şi străjerii, s-au prăbuşit uimiţi romanii.
Căci nu pot nimici - Învierea, nici forţa armelor, nici banii.

A-nviat Viaţa lumii - cine-i poate sta în cale,
Sus în ceruri serafimii cântă-ntruna osanale.
Prin cetate ucenicii s-au aprins de bucurie,
Îndrăznesc în plină voce a vesti credinţa vie.

Cine i-ar opri pe Petru, pe Ioan sau chiar pe Toma?
L-au văzut! E viu! Zadarnic vine ordin de la Roma!
Peste cruci şi peste-arene, peste orice duh de frică,
Peste orişice primejdii Învierea se ridică.

Iată-i vezi, cu mic cu mare, mame cu copii în braţă,
Merg cântând în faţa morţii, merg cu zâmbetul pe faţă.
Moartea nu mai e o beznă, nu-i o peşteră grozavă,
Ci de astăzi mai degrabă, e o uşă către slavă!

A-nviat Isus! Întâiul care-a frânt puterea lumii!
Vestea a pornit îndată către marginile lumii!
A-nviat şi nu mai moare, a-nviat pe totdeauna!
El e-al nostru Paşte veşnic, soarele ce-a-nfrânt furtuna!

Au crezut că pot să-nchidă orice drum spre Înviere,
Dar Cristos, Paştele noastre, n-a-nviat fără putere!
N-a-nviat sa-i vadă faţa numai cei din Sfânta Ţară,
Ci toţi câţi vor fi în viaţă până el veni-va iară.

Costache Ioanid

* * *

Cristos a înviat

Striga dealul, strigă valea
Şi văzduhu-n lung şi lat,
C-a pierit de-acuma jalea,
Că Cristos a înviat!

Râde codrul, râde mlada
Cu toţi mugurii ce-au dat
Şi-nfloreşte şi livada,
Că Cristos a înviat!

Şi e vesel tot pământul
Cu tot cerul înstelat,
C-a rămas pustiu mormântul,
Că Cristos a înviat!

Şi toţi cei ce prin morminte
Bucuroşi au tresăltat
Cu-a lor sfinte-oseminte,
Că Cristos a înviat!

Şi-n adânc puterea morţii
Groaznic s-a cutremurat
Şi-a scăpat din mână morţii,
Că Cristos a înviat!

Veste dau şi-şi dau bineţe
Toţi creştinii ne-ncetat,
Ca toţi oamenii să-nveţe,
Că Cristos a înviat!

Constantin C. Popescu

lecturi: 18.