Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 VIAȚA DIECEZEI 

Meditație: Oglinda

De când l-am descoperit, Psalmul 138 a exercitat asupra mea o fascinație misterioasă. Îl recitesc, mă rog cu el, și mereu îmi spune ceva diferit, ca un caleidoscop. Asta pentru că nu psalmul, ci eu mă schimb, evoluez. Și mereu revine aceeași întrebare, liniștitoare sau apăsătoare: cine sunt?

Răsfoind o antologie de versuri scrise de autori români rezidenți în Spania - "Român în lume" -, am găsit niște versuri ale Cristinei Lincu: "Ascultă cum bate / departe, de moarte / al ceasului / nesătul tic-tac, / vampir al tinereții noastre". Majoritatea suntem tineri; privim înainte, privim înapoi. Simțim cum timpul ne consumă nestingherit zilele. Ceva tainic înăuntrul nostru simțim cum ne înfioară, ca o privire venită din adâncurile înnegurate ale ființei noastre, cerând cu fermitate să ne definim. Răsună atunci, solemn, cuvintele de rugă și uimire ale psalmului: "Doamne, tu mă observi de aproape și mă cunoști; / știi când mă așez și când mă scol; / pătrunzi de departe gândurile mele; / fie că umblu, fie că stau culcat, nimic nu-ți scapă; / toate cărările mele îți sunt cunoscute" (Ps 138,1-3).

Oare noi ne cunoaștem atât de bine cât ne cunoaște Dumnezeu? Oare ne cunoaștem atât de bine pe cât credem? Nu! Asta și pentru că ne aflăm într-o metamorfoză continuă a ființei noastre. Dar care drum?

Cu siguranță că fiecare dintre noi a făcut, poate chiar de mai multe ori, experiența de a se privi pe sine (ca) într-o oglindă. Ce am văzut? În "Poetului rătăcitor", Cristina Lincu exprimă în versuri o astfel de experiență: "Oglinda în care ți-ai înfige unghiile / atât de curios, / e-nșelătoare.../ ea te privește cu mii de ochi vicleni / încercând să-ți ademenească sufletul, / părând că doar imaginea / ți-o fură... / oare știi ce se întâmplă, / e încleștare oarbă sau îmbrățișare?". Cât de greu este să spunem ce vedem! Avem în față mii de posibilități de a fi. Lumea ne privește "cu mii de ochi", așteptând de la noi să fim într-un fel sau altul și ne ademenește sau ne împinge să ne schimbăm după placul ei. Trăim propria viață sau ceea ce (credem că) alții vor de la noi să fim? Răspundem cu revolta încleștării oarbe sau cu o îmbrățișare pe care ne-o dăm satisfăcuți de noi înșine?

Cât de ușor este să cădem în plasa ademenirilor înșelătoare ale unei lumi care nu se cunoaște pe sine și nu vrea ca noi să fim altfel, mai buni! Apoi, goi și dezamăgiți, ne trezim singuri în noapte și frig, scrâșnind din dinți (cf. Mt 25,30).

Când devenim conștienți de păcatele noastre, e ca și cum am cădea de pe piedestalul nostru de strălucire și de glorie pe care ni l-am făurit, pentru a cădea într-un abis întunecat, rece și pustiu.

Da. Diavolul, iadul există. Dar Psalmul 138 nu ne lasă să ne privim cu pesimism sau cu optimism naiv. Dumnezeu nu vrea să ne apropiem de el cu groază, iar legile sale nu sunt un bici amenințător îndreptat spre noi. El este mereu alături de noi cu iubire, asemeni unui părinte care este mereu cu ochii spre copilul său, mereu gata să îi ridice din cale orice barieră care l-ar face să cadă sau care i-ar împiedica dezvoltarea normală: "Dacă aș lua aripile aurorei / și m-aș opri dincolo de mare, / și acolo mâna ta m-ar conduce / și dreapta ta m-ar cuprinde" (Ps 138,9-10). Da. Dumnezeu ne iubește; este Tatăl nostru. Ne spune Cristos: "Nu am venit să judec (să condamn) lumea, ci să mântuiesc lumea" (In 12,46). Aceasta este iubirea adevărată care merită urmată. Mulți ne arată cu degetul defectele: ești prea gras, prea slab, prea deștept, ignorant... Cristos se apleacă spre noi, până acolo unde ne aflăm, se așază alături de noi, ne ia de mână și ne conduce spre lumină. El știe să vadă binele din noi și ne încurajează să creștem în el.

Privim din nou în oglindă și spunem cu psalmistul: "Te laud pentru că sunt o făptură atât de minunată! / Lucrările tale sunt admirabile!" (vv. 13-14ab) Ai conștiința încărcată și te împiedică să spui aceasta? Cristos ne oferă tuturor iertarea sa în taina Spovezii. Primește-l deseori în sfânta Împărtășanie și în cuvântul său de lumină și de viață. Și trăiește! Trăiește din plin! "Dar cum să fac pentru a nu rătăci drumul și a mă întoarce din nou în lanțurile din care am fost eliberat?" Urmează-l pe Isus: "Cine vrea să devină mare între voi (și cât de mult dorim să fim primii, să fim importanți, să contăm!) să fie slujitorul vostru, și cine vrea să fie primul între voi să fie slujitorul tuturor. Pentru că nici Fiul Omului n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți" (Mc 10,43-45). Cu cât vrei, aștepți mai mult de la alții, cu atât ești mai dezamăgit, nemulțumit. Cu cât oferi mai mult, cu atât ești mai plin, mai fericit. Fă-o la muncă, acasă, cu prietenii, cu toți.

Apoi privește-te în oglindă. Ce vezi?

Pr. Leonard Diac


 

lecturi: 10.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat