Interviu: Migranţii români, misionari ai valorilor creştine

Între 7-12 martie PS Petru Gherghel, episcop al Diecezei de Iaşi, responsabil al Conferinţei Episcopale din România pentru pastoraţia migranţilor, a vizitat comunităţile românilor de rit latin din nordul Italiei. Episcopul i-a întâlnit rând pe rând pe preoţii prezenţi în această zonă pentru îngrijirea pastorală a catolicilor români. A fost mai întâi oaspetele părintelui Daniel Mărtinaş, asistentul spiritual al comunităţii din Verona şi din împrejurimi, apoi al pr. Ionel Jicmon, ce lucrează în oraşul Padova tot cu acelaşi scop, ajutat de pr. Ciprian Ghiurcă. Sâmbătă, 11 martie, a fost rândul comunităţii din oraşul Prato, păstorită de părintele Petre Antica Dominic-Felician şi ajutat de pr. Eugen Anton. Duminică, 12 martie, credincioşii din Cremona şi Verona au primit cuvântul şi binecuvântarea arhierească a episcopului de Iaşi care a celebrat sfânta Liturghie în respectivele comunităţi. În semn de comuniune şi cooperarea pastorală, episcopul Gherghel a întâlnit şi episcopii diecezelor italiene în care sunt prezente comunităţile româneşti. Înainte de întoarcerea acasă, PS Petru Gherghel a vizitat şi redacţia română de la Radio Vatican (16 martie), acordând un interviu.

• Preasfinţite, cu ce preocupări pastorale aţi vizitat în aceste zile comunităţile catolicilor români din nordul Italiei?

Am răspuns în primul rând la cerinţele planului pastoral care au reieşit la dezbaterile celebrării Sinodului diecezan. Am început astfel aplicarea normelor elaborate şi prezentate în Cartea sinodală cu privire la asistenţa spirituală a credincioşilor emigraţi din Dieceza de Iaşi, precum şi din alte dieceze ale ţării noastre, prin mandatul conferinţei episcopale. În ce priveşte biserica locală din Moldova, în ultimii ani, un număr semnificativ de credincioşi catolici au emigrat spre ţările Europei occidentale. Sinodul diecezan a acordat o atenţie deosebită acestei realităţi, cerând insistent ca Biserica noastră să se implice şi mai mult în asistenţa spirituală a acestor credincioşi, trimiţând păstori destoinici, care să organizeze comunităţile de români catolici, să celebreze pentru aceştia sfintele taine şi să-i întărească în credinţă" (cf. Cartea sinodală, 350).

• Cum vedeţi Preasfinţia voastră fenomenul migraţiei, care a modificat în mare măsură alcătuirea şi speranţele societăţii din România, dar şi a comunităţilor noastre creştine?

Fenomenul migraţiilor a provocat o adevărată mutaţie în societatea românească. Puţinele aspecte pozitive sunt cu precădere de ordin material, în timp ce consecinţele morale ne obligă la preocupări nicidecum uşoare. Schimbul de valori adus de circulaţia persoanelor este umbrit, din păcate, de influenţele care pun în pericol credinţa şi familia. Cei cuprinşi de iureşul migraţiei, vin în contact cu stiluri de viaţă diferite de cele în care au crescut şi este necesar ca acestui fenomen să i se facă faţă în mod organizat. Biserica trebuie să găsească spaţiile necesare din societate, pentru a încreştina încontinuu fenomenul migraţiei. Am spus deseori migranţilor că, oriunde ar ajunge, poartă cu ei, dincolo de dorinţa de a obţine bunuri materiale, şi datoria de a duce cu ei valorile spirituale, fiind misionari într-o lume pe care o găsesc mai secularizată decât se aşteptau. Cu toate aceste, migraţia nu rămâne doar o problemă, ea poate deveni o şansă de îmbogăţire reciprocă atunci când nu ne pierdem lumina de a distinge binele de rău.

• Cum au fost primiţi migranţii în diecezele italiene?

Din diferitele întâlniri pe care le-am avut şi în aceste zile cu episcopii şi responsabilii pentru pastoraţia migranţilor, m-am bucurat să constat că şi-au manifestat un viu interes pentru situaţia lor, oferindu-le asistenţa şi spaţiile necesare îngrijirii lor spirituale. De asemenea, s-au bucurat când a fost posibil să primească pe capelanii aleşi şi trimişi de noi în acest apostolat. Subliniez aici situaţia pozitivă de la Cremona, unde bucuria şi deschiderea episcopului faţă de noi a îndepărtat toate dificultăţile şi am reuşit să înfiinţăm în acest oraş comunitatea românilor de confesiune catolică. Era un vis al nostru, care acum a devenit realitate. Tot la fel la Milano, unde s-a început celebrarea regulată a sfintei Liturghii pentru numeroşii catolici din această metropolă, asigurată de preoţii comunităţii de la Torino. În celelalte comunităţi din zonă, precum Padova, Torino, Prato şi Bologna, avem bucuria de constata că activitatea desfăşurată de preoţii noştri este benefică, fiind apreciată şi de episcopii diecezelor respective.

• Ce priorităţi pastorale aţi întâlnit în comunităţile vizitate în aceste zile?

Principala grijă pastorală, care a reieşit şi la Sinodul diecezan, este îndreptată spre familii, înţelegând aici armonia dintre soţi şi creşterea umană şi religioasă a copiilor. Îndepărtarea care a intervenit între soţi prin emigrarea unuia dintre ei generează o multitudine de preocupări şi interogative, iar climatul necesar primirii şi educării copiilor este grav afectat. Lipsa afecţiunii părinţilor accentuează şi mai mult fragilitatea creşterii lor. Mărturia creştină a mamei şi a tatălui a pierdut din semnificaţie în familiile marcate de migraţie. În astfel de situaţii prezenţa şi ajutorul preotului reprezintă fără îndoială un stimul continuu de mare importanţă la păstrarea sensului creştin al vieţii de familie. O altă preocupare va rămâne mereu trimiterea preoţilor pentru a-i însoţi pe credincioşi în această perioadă, astfel încât urmările negative să fie cât mai diminuate, dacă nu chiar pe deplin vindecate. Îmi exprim încă o dată mulţumirea pentru dăruirea generoasă dovedită de preoţii din comunităţile de migranţi, asigurându-i de rugăciunea întregii dieceze şi de binecuvântarea noastră. Iar migranţilor, le urez un Post rodnic şi un Paşte fericit, adresându-le o invitaţie părintească: Biserica şi cei dragi ai voştri vă aşteaptă acasă!

lecturi: 22.