Asasinat în timp ce se ruga

Un "martor curajos al evangheliei carităţii", astfel îl defineşte Benedict al XVI-lea pe preotul Andrea Santoro, din clerul fidei donum al Diecezei de Roma, asasinat duminică, 5 februarie, în Turcia, în localitatea Trebisonda.

În două telegrame, una trimisă cardinalului vicar Camillo Ruini şi alta Mons. Luigi Padovese, vicar apostolic al Anatoliei, papa deplânge "orice formă de violenţă" şi doreşte ca sângele vărsat de părintele Andrei să devină "sămânţă de speranţă pentru a construi o adevărată frăţietate între popoare".

Misionarul a fost ucis de un adolescent cu două împuşcături de pistol. Tânărul ar fi strigat "Allah e mare", înainte de a trage împotriva preotului, în timp ce se ruga aproape de altarul bisericii sale din Trebisonda, după celebrarea Liturghiei. "Pr. Andrea a fost ucis cu două focuri: după primul a putut să strige unui tânăr aflat în biserică să se adăpostească; al doilea l-a ucis..., a declarat episcopul Luigi Padovese, vicar apostolic de Anatolia. Pr. Andrea era îngenuncheat iar persoana care l-a împuşcat nici măcar nu a intrat, a stat la uşa bisericii, la o distanţă de 4-5 metri. L-a ochit şi a tras".

O viaţă dedicată în întregime lui Cristos, dialogului dintre religii şi culturi, înţelegerii reciproce între popoare. Acesta a fost preotul Andrea Santoro. Un om îndrăgostit de misiunea sa, care prin cuvinte şi gesturi a demonstrat într-adevăr că Dumnezeu este iubire. Cu acest spirit, în urmă cu şase ani, pe atunci paroh al comunităţii "Sfinţii Fabian şi Venanţiu" din Roma, a cerut să poată pleca în Turcia. În locurile în care, a subliniat el însuşi într-un interviu acordat cu câteva zile înainte de a fi ucis suplimentul săptămânal Roma sette, "apostolii au fost angajaţi într-o activitate de evanghelizare, din care a luat fiinţă Biserica". Aici, la Trebisonda, la Marea Neagră, părintele Andrea - născut în provincia de Latina, acum 60 de ani - a trăit ultima parte a vieţii sale ca martor al evangheliei. Dar în acest ţinut, părintele Andrei s-a angajat neobosit pentru cei slabi, pentru cei lipsiţi de apărare. Îndeosebi, a ajutat atâtea tinere căzute în infernul prostituţiei.

Mărturia sa a fost una eroică, a afirmat cardinalul Camillo Ruini, după ce a binecuvântat sicriul cu trupul neînsufleţit al preotului Andrea Santoro, sosit marţi, 7 februarie, la ora 11.00, la aeroportul Ciampino din Roma. Puţin după aceea, s-a aflat şi despre arestarea tânărului de 16 ani care duminică, 5 februarie, îl asasinase pe preot în biserica sa din Trebisonda din Turcia. Tânărul - a relatat televiziunea turcă NTV - ar fi mărturisit că a acţionat în virtutea valului de mânie suscitat de caricaturile la adresa lui Mahomed.

Cardinalul Camillo Ruini vicar general pentru Dieceza Romei, vineri, 10 februarie, la ora 10.00, în bazilica "Sfântul Ioan din Lateran", a prezidat Liturghia de înmormântare. În încheierea omiliei, vădit emoţionat, cardinalul a amintit cuvintele mamei părintelui Andrei în vârstă de 90 de ani: "Mama părintelui Andrea iartă din toată inima persoana care s-a înarmat pentru a-i ucide fiul şi simte o mare durere pentru el fiind şi el un fiu al unicului Dumnezeu care este iubire".

Într-una dintre ultimele scrisori ale pr. Santoro, acesta îndemna pe credincioşii săi: "Fie viaţa voastră ca o lumânare, care să se consume de bună voie".

"Aş vrea să strâng destui bani pentru a merge în Italia şi să-i sărut mâinile acelei femei bune şi curajoase". Astfel, într-un interviu acordat cotidianului italian Il corriere della sera vorbeşte Hikmet Akdin, tatăl lui Ouzhan, băiatul turc arestat pentru asasinarea preotului italian Andrea Santoro. "Am aflat - spune bărbatul - că mama preotului l-a iertat. Aş vrea să o întâlnesc şi să-i sărut mâinile în semn de gratitudine. Faceţi să afle că preţuiesc mult bunătatea ei, că m-a impresionat. Este o femeie curajoasă şi va fi, negreşit, o mamă excelentă". În ceea ce priveşte actul absurd comis de fiul său, "are 16 ani - spune Hikmet Akdin. Este în tratament psihiatric da câţiva ani şi ia medicamente deoarece capul nu-l ajută întotdeauna. Nu este adevărat că e în contact cu islamişti radicali şi nu e adevărat că a primit ordin de la cineva pentru a-l ucide pe părintele Andrei". Şi încheie: "Am educat fiii mei la toleranţă şi la respect. În casa mea, un creştin şi un musulman sunt doi oameni egali care se roagă la un Dumnezeu diferit".

Cu câteva zile înainte de a fi asasinat, părintele Andrei, a trimis papei Benedict al XVI-lea o impresionantă scrisoare. O scrisoare simplă şi profundă în care preotul nu vorbeşte atât despre sine cât despre săracii săi, mai mult, ei sunt cei care vorbesc.

"Sanctitate, vă scriu în numele câtorva doamne georgiene din Parohia mea "Sfânta Maria" din Trabzon de la Marea Neagră în Turcia. Mi-au dictat-o în turcă, o traduc potrivit cuvintelor lor şi fac să o aveţi cu ocazia venirii mele la Roma". Astfel începe scrisoarea scrisă papei de părintele Andrea Santoro, cu 5 zile înainte de a fi ucis. "Turma mea - spune preotul - este formată din 8-9 catolici, numeroşii ortodocşi din oraş şi musulmanii care reprezintă 99% din populaţie". Părintele Andrei reproduce apoi ceea ce i-au dictat cele trei enoriaşe ale parohiei care îl invită pe papa la Trabzon:

"Dragă papă, vă salutăm în numele tuturor georgienilor. De la Dumnezeu cerem pentru tine sănătate în numele lui Isus. Suntem foarte mulţumiţi că Dumnezeu te-a ales ca papă. Roagă-te pentru noi, pentru cei săraci, pentru sărmanii din toată lumea, pentru copii. Credem că rugăciunile tale ajung direct la Dumnezeu. Georgienii sunt foarte săraci, au datorii, sunt fără casă, fără muncă. Suntem fără forţe. Trăim în acest moment la Trabzon şi lucrăm. Tu roagă-te ca Dumnezeu să ne binecuvânteze şi să creeze în noi o inimă nouă şi curată. Noi nu uităm viaţa creştină, şi pentru turci căutăm să fim un bun exemplu în numele lui Dumnezeu, pentru ca prin intermediul nostru să-l vadă şi să-l preamărească pe Dumnezeu. Noi nu avem multe lucruri să-ţi spunem şi să-ţi povestim, însă, "Inshallah" (dacă Dumnezeu vrea), dacă vei veni la Trabzon vom putea vorbi faţă în faţă. Venirea ta va fi o sărbătoare fericită".

"Sanctitate - scrie părintele Andrea - mă alătur acestor trei femei pentru a vă invita într-adevăr la noi. Este o mică turmă, cum spunea Isus, care caută să fie sare, aluat şi lumină în acest ţinut. O vizită a dumneavoastră, chiar dacă scurtă, ar fi de mângâiere şi încurajare. Dacă Dumnezeu vrea... la Dumnezeu nimic nu este imposibil. Vă salut şi vă mulţumesc pentru tot. Cărţile dumneavoastră mi-au fost de hrană în timpul studiilor mele de teologie. Binecuvântaţi-mă. Şi fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să vă asiste şi pe dumneavoastră". Semnată, don Andrea Santoro, preot "fidei donum".

Într-o mărturie culeasă în Turcia în 2004 de Paola Corneli pentru programul Rai Uno: "A sua immagine", părintele Andrei vorbea despre misiunea creştinului.

"Credinţa este plecare. Ca cea a lui Abraham, la fel ca Maria, ca Paul... Credinţa este a primi plecarea, venirea lui Dumnezeu spre noi. El ne caută. El vine în întâmpinarea noastră. Iar apoi devine plecarea noastră, animaţi de acelaşi spirit de iubire... În ce mod putem şi astăzi continua această plecare a noastră? Înarmaţi cu acelaşi bagaj al lui Paul: numele lui Isus, un nume de mântuitor, de reconciliator, de împăciuitor. Un nume în al cărui sânge noi am fost adunaţi în unitatea Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfânt, şi un nume în sângele căruia suntem dispuşi să dăm sângele nostru (...) resemănând acelaşi cuvânt. Aici suntem în zona Anatoliei, în toată Dieceza de Anatolia. Apoi este Europa noastră, este tot Orientul Mijlociu, este lumea întreagă... A semăna din nou, "a resemăna", a reaprinde aceste mici lumini, a reveni aici la Antiohia pentru a relua acest foc iniţial, pentru a învăţa din nou cum se seamănă Biserica în spiritul de pace... şi cum se seamănă aici, în contact cu realităţi atât de diferite şi la câţiva paşi de locuri unde, din păcate, se varsă sânge! În contact cu musulmanii, în contact cu evreii, în contact cu feluritele comunităţi creştine: iată, este vorba de a se prezenta cu numele lui Isus, având în noi stigmatele sale, cum a făcut Isus când le-a apărut apostolilor. Le-a apărut şi le-a zis: "Pacea să fie voi,...primiţi pe Duhul Sfânt". Şi le-a arătat mâinile şi coasta. Trebuie să arătăm iubirea care ne străbate inima şi care străpunge şi mâinile noastre, pentru că nu există dar al lui Isus, nu există dar al iubirii Tatălui care să nu treacă printr-o monedă, care este darul vieţii noastre, care este darul de a iubi peste măsură, iubind şi pe cine nu ne iubeşte, servindu-l pe cine nu ne serveşte, dând viaţa celui care uneori ne-o face imposibilă".

După Radio Vatican

lecturi: 28.