Iaşi: Începe novena de rugăciune pentru beatificarea lui Anton Durcovici

În Dieceza de Iaşi continuă şi anul acesta novena de rugăciune pentru beatificarea episcopului martir Anton Durcovici. Rugăciunile vor începe vineri, 2 decembrie. Dosarului său de beatificare se află pe masa de lucru a Comisiei Pontificale pentru Cauza Sfinţilor din Vatican. Anton Durcovici s-a născut la 17 mai 1888 în Austria, la Bad Deutsch-Altenburg. În 1894 se stabileşte la Iaşi. În 1901-1906 face studiile seminariale la Bucureşti, apoi pleacă la Roma, pentru a-şi completa studiile. Este sfinţit preot la 20 septembrie 1910 în Cetatea Eternă. La 30 octombrie 1947 este numit episcop de Iaşi. După arestarea sa la 26 iunie 1949, în noaptea de 10/11 decembrie 1951 moare în închisoarea comunistă de la Sighetu Marmaţiei.

Legat de rugăciunile pentru episcopul martir dr. Anton Durcovici, pr. Pavel Balint, decan şi paroh de Bad Deutsch-Altenburg, Austria, a trimis, la 25 noiembrie, o scrisoare "către cinstitorii şi cinstitoarele episcopului martir dr. Anton Durcovici" pe care o redăm în continuare.

* * *

* Cu mare entuziasm şi cu o evlavie caracteristică s-au rugat şi au cântat tinerii din Dieceza de Iaşi la piatra comemorativă a episcopului martir dr. Anton Durcovici. Tinerii erau în drum spre Köln, Germania, pentru a participa la Întâlnirea Mondială a Tineretului cu Sfântul Părinte papa Benedict al XVI-lea şi au făcut o pauză reconfortantă aici la noi. Aproape pentru toţi vizita lor a fost în premieră. Am văzut în ochii lor lacrimi de tristeţe pentru că episcopul Durcovici a trebuit să moară în acest fel, lacrimi de bucurie, pentru că au avut ocazia să viziteze locul de naştere al lui şi lacrimi de speranţă că eroul credinţei va fi declarat fericit.

* Tehnica modernă (www.ercis.ro) a făcut posibil ca lumea întreagă să poată vedea noua catedrală din Iaşi cu ocazia sfinţirii ei. La oferirea darurilor din cadrul sfintei Liturghii pontificale a fost adus şi un bust al episcopului Anton Durcovici.

Gestul reprezintă suferinţa şi neîndeplinita dorinţa de veacuri a credincioşilor după o biserică încăpătoare.

Acum credincioşii uită tristeţea de odinioară şi se bucură de minunata catedrală închinată sfintei Fecioare Maria, Regină.

* În oraşul Iaşi, în timpul verii acestui an, a fost organizat Salonul Internaţional de Carte, Ediţia a 14-a. Secţia "Carte de Religie" a conferit premiul întâi cărţii Fascinaţia adevărului de la Toma de Aquino la Anton Durcovici, 2005 Editura Sapientia. Autorul, Wilhelm Dancă, rectorul Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaşi, vede in episcopul Durcovici, pe de o parte, "un model de mare forţă răsărit la umbra fertilă a vestitului doctor angelic", iar, pe de altă parte, un "gigant al spiritului care poate fi comparat cu marii părinţi şi învăţători ai Bisericii" (citate din prefaţa cărţii).

Am amintit aceste trei informaţii pentru că ele vorbesc de o unică şi minunată personalitate: da, este vorba de episcopul martir dr. Anton Durcovici cu puterea sa de a atrage, cu multilaterala sa cultură, cu studiile sale scolastice geniale, cu virtuţile şi cu statornicia călăuzită de principiul "Omnia cum Deo" - "Toate cu Dumnezeu", în căutarea unei vieţi sfinte.

Şi anul acesta vă invit pe toţi să vă rugaţi pentru declararea lui ca fericit. Novena de rugăciune o facem în perioada 2-10 decembrie.

Aştept răspunsul vostru.

Cu salutări prieteneşti,

Pr. Pavel Balint,
decan şi paroh de Bad Deutsch-Altenburg/Austria

* * *

Câteva date despre ep. Durcovici

La 30 octombrie 1947 a fost numit episcop. El a fost consacrat la 5 aprilie 1948 de nunţiul apostolic Gerald Patrik O'Hara şi înscăunat la 14 aprilie acelaşi an. Această numire a fost făcută de Sfântul Părinte papa Pius al XII-lea (1939-1958) în înţelegere cu Înaltul Guvern al ţării şi conform Concordatului încheiat între Sfântul Scaun şi Statul Român.

Mons. Anton Durcovici s-a născut la 17 mai 1888 în Bad Deutsch-Altenburg, în Austria. La vârsta de opt ani a venit la Iaşi, unde a frecventat timp de doi ani cursurile Şcolii Elementare a Parohiei Catolice. Apoi s-a transferat la o şcoală din Bucureşti, după care s-a înscris ca seminarist la Liceul "Sfântul Iosif" din capitală (1898-1906). La 30 octombrie 1906 a fost trimis la Roma pentru a-şi continua studiile teologice la "Propaganda Fide" (1906-1911). După ce a fost sfinţit preot la 24 septembrie 1910 în bazilica "Sfântul Ioan din Lateran", s-a reîntors în ţară la 29 iulie 1911. Aici a fost mai mulţi ani profesor, după care a activat la Tulcea, Târgovişte şi Giurgiu. După Primul Război Mondial pr. A. Durcovici a ocupat diferite funcţii în cadrul Arhidiecezei de Bucureşti: vicar general al Mitropoliei de Bucureşti, rector şi profesor la Seminarul Teologic din Bucureşti, precum şi canonic al aceleiaşi arhidieceze.

În timpul scurtei sale păstoriri a Diecezei de Iaşi, episcopul Durcovici a întreprins o activitate istovitoare de vizitare a parohiilor din Moldova, însufleţind cu viaţa sa sfântă inimile enoriaşilor săi. Din cauza impasului în relaţiile diplomatice dintre Guvernul Român şi Sfântul Scaun, prin denunţarea Concordatului din 1929, episcopul Durcovici a avut multe de îndurat din partea regimului comunist. La 26 iunie 1949, în timp ce mergea spre Popeşti-Leordeni pentru a administra taina sfântului Mir, a fost arestat de Securitate şi închis la Bucureşti, Jilava şi apoi la Sighetu Marmaţiei, unde moare în "celula morţii" la 10 decembrie 1951.

* * *

Spre miezul nopţii un trup scheletic, dezbrăcat, plin de răni şi sânge a fost aruncat într-o celulă unde se mai aflau 15 suflete chinuite. În faţa acestei scene pr. Friedrich s-a repezit cu o pătură şi l-a acoperit. Din cauza durerilor şi a gerului episcopul Durcovici n-a putut dormi şi în acea noapte a mai găsit tăria să încurajeze pe sărmanii deţinuţi, zicându-le: "Duceţi crucea Mântuitorului care s-a răstignit pentru păcatele noastre, căci va veni ziua învierii şi pentru mult încercatul popor român". A fost apoi luat şi dus într-o celulă singur unde a murit la 10 decembrie 1951. Rugăciune pentru obţinerea beatificării episcopului dr. Anton Durcovici

Atotputernice Dumnezeule, în providenţa ta preaînţeleaptă, tu l-ai chemat pe Anton Durcovici să fie slujitorul altarului tău şi i-ai dăruit harul să conducă prudent şi prin exemplu de viaţă sfântă pe mulţi seminarişti la preoţie, iar ca episcop de Iaşi, să-şi întărească turma în anii prigoanei prin fermitatea credinţei sale. Tu l-ai ales să fie un păstor bun, care îşi dă viaţa pentru oile sale. Te rugăm, prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu, Fecioara Maria, sub ocroti­rea căreia el şi-a consacrat dieceza, fă ca sfinţenia vieţii şi tăria martiriului său să iradieze în Biserică, pentru ca el să fie cât mai curând beatificat, spre cinstea Bisericii Catolice şi spre mântuirea poporului cre­dincios al României. Prin Cristos Domnul nostru. Amin.

Imprimatur
29 noiembrie 1993

+ Episcop Petru Gherghel

* * *

Date biografice

1888
17 mai. S-a născut la Bad Deutsch-Altenburg, în Austria.
Este al doilea copil al soţilor Francisc şi Maria.

1896
Vine în România, împreună cu mama, la Iaşi. Este primit la şcoala elementară a Parohiei Romano-Catolice Iaşi.

1901
1 septembrie. Este primit de către arhiepiscopul Netzhammer în Seminarul mic din Bucureşti, la recomandarea pr. Lucius.

1910
iulie. Încheie studiul teologic la Colegiul "Propaganda Fide" cu doctoratul în filozofie şi teologie.
24 septembrie. Este hirotonit preot în bazilica din Lateran.

1910-1948
Lucrează în Arhidieceza de Bucureşti fiind rând pe rând: capelan, profesor de religie, canonic şi rector al Academiei Teologice.

1947-1948
30 octombrie. Este numit episcop al Diecezei de Iaşi de către papa Pius al XII-lea.
5 aprilie. Este consacrat episcop în catedrala "Sfântul Iosif" din Bucureşti.
14 aprilie. Este numit de Sfântul Scaun administrator al Arhidiecezei de Bucureşti.

1949
26 iunie. În timp ce mergea spre Popeşti-Leordeni pentru a administra taina sfântului Mir a fost arestat de Securitatea din Bucureşti. Este bătut şi maltratat la Ministerul de Interne din Bucureşti, dus la Jilava şi apoi la Sighetu Marmaţiei.

1951
10 decembrie. Moare în "celula morţii" a închisorii din Sighetu Marmaţiei. Este înmormântat într-un cimitir învecinat, devenit mai apoi teren arabil.

lecturi: 65.