Tomeşti: Pelerinaj la Cacica

Un grup de 36 de credincioşi din Parohia Tomeşti, însoţiţi de pr. paroh Pavel Chelaru, au fost în pelerinaj la sanctuarul Maicii Domnului de la Cacica. Pelerinajul a avut loc în zilele de sâmbătă şi duminică, respectiv 10 şi 11 septembrie.

Pelerinajul a început sâmbătă, 10 septembrie, la ora 8.00, în biserica filială din Dancu, unde toţi pelerinii adunaţi au recitat împreună rugăciunea de dimineaţă şi consfinţirea la inima neprihănită a Mariei, după care, în sunetul cântecului Fecioara la munte, cu crucea procesională flancată de două lumânări, s-a plecat în procesiune spre autocar.

Traseul până la Cacica a fost străbătut în atmosferă de reculegere, recitându-se cele 20 de mistere ale Rozariului şi cântându-se cântece mariane.

Au fost staţiuni şi vizite la toate bisericile catolice de pe traseu, respectiv: Podu Iloaiei, Târgu Frumos, Paşcani, Fălticeni şi Gura Humorului. La ora 15.00 am coborât din autocar şi am reluat procesiunea pe jos intrând în sanctuar tot în sunetul cântecului Fecioara la munte. La poarta sanctuarului am fost întâmpinaţi de părintele Romuald Bulai, directorul sanctuarului, care ne-a salutat şi ne-a urat pelerinaj reuşit.

La picioarele Maicii Domnului am recitat din nou consfinţirea la inima neprihănită a Mariei, după care am celebrat sfânta Liturghie. La începutul Liturghiei am depus fiecare dintre pelerini bileţelul cu intenţia pelerinajului. Cât de edificator a fost să auzim cu toţii citindu-se în public intenţia fiecăruia dintre noi. Cele mai multe dintre ele spuneau acelaşi lucru, dar cu alte cuvinte. Cu toţii împreună am hotărât ca intenţia generală comună să fie de mulţumire că Dumnezeu ne-a salvat de prăpădul ploilor distrugătoare care s-au abătut în multe regiuni din ţara noastră.

La predică am înţeles care este raportul nostru cu sfânta Maria, cât de puternică este Mama noastră cerească la Dumnezeu şi cum ar trebui să folosim cât mai bine timpul pelerinajului pentru a ne întoarce acasă plini cu cât mai multe haruri pentru noi şi pentru toţi cei dragi ai noştri. În timpul sfintei Liturghii părinţii franciscani ne-au oferit posibilitatea să ne împăcăm cu Dumnezeu prin taina sfintei Spovezi.

După Liturghie am fost cazaţi la casa polonă şi la o altă casă în apropierea casei parohiale. La ora 18.00 a avut loc Calea sfintei cruci pe străzile din Cacica. La ora 20.00 am luat cina la casa parohială. Am încheiat prima zi de pelerinaj cu adoraţia euharistică de la ora 21.00 şi cu rugăciunea de seară.

În cea de-a doua zi ne-am rugat rugăciunea de dimineaţă în biserică la ora 8.00. La ora 8.30 am luat micul dejun, după care am vizitat salina marcată de urmele clare ale credinţei polonezilor care cu aproximativ 200 de ani în urmă au venit pe aceste locuri şi au început extracţia sării, construind în subteran o adevărată bisericuţă închinată sfintei Varvara, patroana spirituală a minerilor. Până la sfânta Liturghie de la ora 11.00 am avut timp suficient să vizităm şi biserica ortodoxă din localitate şi am rămas frumos impresionaţi de modul în care bucovineni ortodocşi participă la sfânta Liturghie, de obiceiul nemaiîntâlnit de noi ca în bisericile ortodoxe o femeie să citească lecturile şi să cânte psalmul.

Sfânta Liturghie parohială de la ora 11.00 a fost cât se poate de solemnă. Biserica era plină, iar corul local a fost la înălţime. La predică am realizat că porunca Domnului de a ierta pe aproapele nostru nu trebuie să stea sub semnul calculelor matematice şi că, în calitate de creştini, avem datoria să iertăm pentru că Dumnezeu ne-o cere, pentru că Isus ne-a dat exemplu, iar în calitate de oameni, pentru că şi noi suntem greşitori şi ca atare, aşa cum noi avem nevoie de iertarea altora şi alţii au nevoie de iertarea noastră.

Am cerut preoţilor de acolo să fim pomeniţi la sfintele Liturghii care se celebrează la sanctuar şi am exprimat intenţiile pentru aceasta. La ora 12.30 am servit prânzul, apreciind serviciul mai mult decât ireproşabil al surorilor de la bucătărie.

Nu se putea să plecăm din Cacica fără să nu vizităm şi a treia biserică. E vorba de cea greco-catolică a ucrainenilor. Între altele, părintele greco-catolic ne-a ajutat să aflăm că în Cacica sunt oameni de trei etnii care corespund la trei confesiuni diferite: polonezii sunt romano-catolici, românii sunt ortodocşi, iar ucraineni sunt greco-catolici. Am aflat apoi multe lucruri din istoria greco-catolicilor ucraineni şi despre ritul lor.

Pelerinajul nostru s-a încheiat în sanctuarul din Cacica, unde am tras împreună concluziile care se impuneau, luându-ne în acelaşi timp hotărârile necesare la plecare. Pe spatele unei iconiţe dinainte pregătite fiecare dintre noi am compus o rugăciune personală adresată Maicii Domnului. Redau în continuare câteva din rugăciunile exprimate: "Maică de la Cacica, te rog mult de tot un lucru: să nu uiţi niciodată de mine, chiar dacă se va întâmpla ca eu să uit vreodată de tine!" "Îţi mulţumesc, sfântă Marie de la Cacica, pentru şansa pe care mi-ai acordat-o de a participa la acest pelerinaj. Promit să revin cât mai curând".

În prezenţa părintelui director al sanctuarului ne-am luat rămas bun de la Maica Domnului, recitând din nou consfinţirea la inima neprihănită a Mariei şi părăsind sanctuarul cu cântecul Fecioara la munte.

Pe drum ne-am permis să vedem cu ochii noştri ceea ce ni s-a spus deseori în timpul catehezelor sinodale: ruinele catedralei Episcopiei de Baia. Am trăit cât se poate de frumos amintirea trecutului legat de prezent. Mulţi dintre noi ne-am spus cuvinte ca acestea: Toată viaţa creştinului este învăluită în mister! Ce este omul, ce devine o catedrală somptuoasă?!

Ajunşi acasă am considerat că pelerinajul la Cacica se încheie cu adevărat acolo unde l-am început. Cu crucea procesională în frunte am intrat din nou în biserica din Dancu închinată Reginei Sfântului Rozariu şi i-am adus mulţumire pentru aceste două zile de har. Ne-am dori ca acest prim pelerinaj, organizat la nivel parohial, să nu fie unicul, ci primul dintr-un şir neîntrerupt de pelerinaje, care să se constituie într-o tradiţie creştină sănătoasă şi binefăcătoare pe care să o urmeze şi alte comunităţi din dieceză.

Pr. Pavel Chelaru

lecturi: 8.