Taizé - "o parabolă a comunităţii"

În timpul verii la Taizé vin săptămânal câteva mii de tineri. Ei sunt primiţi de către fraţii comunităţii din Taizé cu o mare simplitate şi sunt invitaţi la rugăciune. La o rugăciune simplă ca şi viaţa fraţilor din Taizé. Ce îi îndeamnă pe aceşti tineri să vină aici? Ce îi face să renunţe la alte planuri de vacanţă pentru a trăi timp de o săptămână într-o simplitate totală, în reculegere şi rugăciune împreună cu alţi tineri veniţi de pe toate continentele? Ce speră ei să găsească aici?

Pentru a afla răspunsurile la aceste întrebări trebuie să înţelegem, mai întâi, ce este Taizéul. Taizé este numele unui sătuc din Burgundia (Franţa), în care fratele Roger fonda, în 1940, o comunitate. Modul de viaţă al fraţilor precum şi deschiderea lor a făcut ca, încă de la început, numeroşi laici, mai ales tineri, să treacă pragul comunităţii din Taizé. O dată cu trecerea anilor numărul lor a crescut. Aşa se face că acum în unele săptămâni de vară se adună peste 5.000 de tineri din 75 de ţări.

În centrul acestor întâlniri internaţionale se află rugăciunea comunitară; astfel, de trei ori pe zi, în Taizé încetează orice fel de activitate, iar rugăciunea îi reuneşte pe toţi cei veniţi aici în lauda adusă Domnului prin cântece şi tăcere. În fiecare zi fraţii propun tinerilor introduceri biblice urmate de momente de meditaţie şi împărtăşire în grupuri de discuţii a întâlnirii lor personale cu Domnul. O săptămână petrecută la Taizé îi ajută pe tineri să facă experienţa unei comuniuni profunde în rugăciune cu Dumnezeu şi totodată a unei comuniuni în iubire cu cei din jurul lor, indiferent de naţionalitate şi religie.

După cum spun fraţii, Taizéul este "un pelerinaj de încredere pe pământ", pelerinaj care continuă tot restul vieţii. Astfel, tinerii, întorcându-se în comunităţile din care fac parte, sunt invitaţi să trăiască o viaţă creştină mai conştientă, implicându-se activ prin trăirea profundă a credinţei în familii, în parohii şi în comunităţile locale. Acest lucru l-a subliniat şi Sfântul Părinte papa Ioan Paul al II-lea într-una din vizitele sale la Taizé. Adresându-se tinerilor, el a spus: "Se vine la Taizé la fel cum se trece pe lângă o fântână. Călătorul se opreşte, îşi potoleşte setea şi apoi îşi continuă drumul. Ştiţi bine că fraţii comunităţii nu vor să vă reţină aici. Ei doresc, prin rugăciune şi tăcere, să vă ofere apa vie promisă de Cristos, doresc ca voi să cunoaşteţi bucuria sa, să discerneţi prezenţa sa, să răspundeţi la chemarea sa şi apoi să vă întoarceţi pentru a da mărturie despre iubirea sa şi pentru a vă sluji fraţii în parohiile voastre, în oraşele şi satele voastre, în şcolile şi universităţile voastre".

Fratele Roger spunea într-una din scrisorile sale adresate tinerilor: "Comuniune - este unul dintre cele mai frumoase cuvinte ale Bisericii: în el nu pot exista rigori reciproce, ci doar claritate, bunătate, compasiune..." Într-adevăr, la Taizé tinerii veniţi din întreaga lume, de naţii şi religii diferite, descoperă că se pot ruga împreună cu aceleaşi cuvinte. Ei descoperă bucuria comuniunii în Cristos şi arată lumii că diversitatea nu este o piedică în calea comunicării, ci, dimpotrivă, un inepuizabil izvor de bogăţie spirituală.

Din această dorinţă de comuniune şi de împărtăşire a valorilor evanghelice promovate de comunitatea din Taizé (rugăciunea, simplitatea, bucuria inimii) s-a născut, la 16 februarie 2001, grupul ecumenic de rugăciune Taizé-Xaverianum din Iaşi. Din el fac parte aproximativ 50 de tineri catolici şi ortodocşi care încearcă să dea un sens mai profund relaţiei lor cu Domnul prin participarea la rugăciunile care au loc de două ori pe săptămână şi prin implicarea în activităţile parohiilor din care fac parte. Fiecare persoană vine la întâlnirile acestui grup cu temerile şi speranţele ei, cu întrebări şi căutări profunde, ştiind că aici găseşte pacea şi bucuria senină pe care numai întâlnirea adevărată cu Domnul ţi-o poate oferi. Totodată, aici fiecare găseşte o mică familie în care se simte acceptat pe deplin şi în care rugăciunea este mereu un prilej de bucurie în Domnul.

Motoul grupului nostru este "Iubeşte şi spune-o prin viaţa ta". Dumnezeu este cel care ne-a iubit mai întâi, iar noi încercăm prin acest grup să descoperim iubirea sa şi să o împărtăşim celor din jur.

Ingrid Aioanei

lecturi: 8.