Interviu cu ÎPS Antonio Arregui, arhiepiscop de Guayaquil

La sfârşitul săptămânii trecute, Dieceza de Iaşi a avut bucuria de a-i avea în mijlocul ei pe ÎPS Antonio Arregui, arhiepiscop de Guayaquil, Ecuador, şi pe Mons. Helmut Nagorziansky, vicar episcopal de Daule-Guayaquil. Cu această ocazie, ÎPS Antonio a binevoit să ne acorde un interviu.

* Pentru început, v-am ruga să vă prezentaţi şi să ne oferiţi câteva date despre dieceza pe care o păstoriţi.
Mă numesc Antonio Arregui şi sunt arhiepiscop de Guayaquil, Ecuador. Guayaquil este un oraş situat pe malul Pacificului, cu 2.000.000 de locuitori. Dieceza numără acum 3.500.000 de credincioşi, fiind fondată în 1875. Cuprinde toată partea de coastă a Ecuadorului. Este o zonă joasă, cu climă tropicală, cu multă ploaie şi cu soare ecuatorial. Poeţii spun că trăim "în calea soarelui". Populaţia se ocupă cu agricultura, cultivând banane, cafea şi alte produse tropicale; de asemenea se ocupă cu comerţul, pentru că oraşul este şi un mare port la Pacific, şi cu industria care este relativ avansată. Pentru acest motiv este o zonă cu imigraţie abundentă şi creşte constant. Din punct de vedere religios, evanghelizarea acestei zone a fost mereu deficitară, deoarece condiţiile insalubre împiedicau o activitate permanentă a preoţilor care, datorită malariei şi a altor boli, mureau frecvent. O dată depăşită această problemă a insalubrităţii, la începutul secolului al XX-lea, imigrarea a devenit foarte puternică, astfel încât şi astăzi avem un deficit foarte mare în ceea ce priveşte asistenţa acordată credincioşilor. Toţi trăiesc o religiozitate profundă, simplă, emoţională, şi participă întotdeauna cu mult entuziasm la viaţa liturgică şi, în general, în activităţile Bisericii. Moştenirea unei evanghelizări suficiente se observă în anumiţi indici, ca, de exemplu, numărul perechilor care, pentru a-şi întemeia o familie, apelează la celebrarea căsătoriei. Acesta nu ajunge însă nici măcar la 50 la sută. De asemenea, se pot puncta şi alţi indici, precum cel al participării la Liturghia duminicală, care înseamnă a cincea parte dintre credincioşi, precum şi alte aspecte care vorbesc de necesitatea unei misiuni permanente pentru a întări credinţa acestui popor.

* De când păstoriţi Dieceza de Guayaquil?
În Guayaquil sunt arhiepiscop de aproape doi ani. Înainte am fost într-o dieceză mică dintr-o zonă montană, care se numeşte Irarra, unde există o populaţie numeroasă de indigeni. Însă în Guayaquil există mai mulţi indigeni decât în Irarra, după cum sunt mai mulţi negri decât în toate provinciile unde există această minoritate rasială. Pentru aceasta Guayaquil este ca un loc de întâlnire a numeroase culturi şi a diverşilor oameni provenind din toată ţara şi din exterior. Oraşul are un aspect cosmopolit, iar centurile sărace şi mizere sunt foarte puternice.

* Populaţia Ecuadorului este majoritar catolică?
Da, absolut. În Ecuador se declară catolici mai bine de 90% din populaţie. Vedem cu preocupare creşterea sectelor; ele sunt din toate tipurile, dar în aceste timpuri au apărut martorii lui Iehova, mormonii. Cu toate acestea, oricâte eforturi ar face, acestea nu depăşesc 5%. Ceea ce creşte este indiferenţa religioasă, o indiferenţă mai ales în rândul imigranţilor din marile oraşe care nu au găsit o formă de reintegrare în viaţa Bisericii şi au alunecat, în condiţiile lor grele de viaţă, spre nişte extreme, să spunem, de un păgânism primitiv.

* Secularizarea este, de asemenea, semnificativă?
Da, este semnificativă. Aceasta se înregistrează în special la clasele sociale bogate care au avut contact cu exteriorul. Aceste clase s-au lăsat conduse de toţi aceşti zei ai consumismului, ai bogăţiei, ai puterii, ai vieţi bune, cum se spune.

* Este o mare distanţă între cei bogaţi şi cei săraci?
Desigur! Distanţa este considerabilă şi nu numai că este mare, ci se măreşte din ce în ce mai mult. Este tot mai mare distanţa între cei aproximativ 60-70% care trăiesc sub limita sărăciei şi cei 5-10% care trăiesc în condiţii foarte bune.

* Care este obiectivul principal al vizitei în România?
Anul trecut am primit doi misionari români din Dieceza de Iaşi. Au venit pentru a vedea, pentru a experimenta cum ar putea fi dedicarea lor pastorală în dieceza noastră, în vicariatul de Daule, al cărui vicar mă însoţeşte în această călătorie, Mons. Helmut Nagorziansky. Dintre aceştia doi unul nu s-a putut obişnuit cu căldura din Guayaquil, care are o medie de 30-35 de grade pe an. Există persoane care nu reuşesc să depăşească această problemă a căldurii. Pentru alţii este incomod, dar învaţă să trăiască în aceste condiţii. Unul dintre ei s-a întors în Ecuador după ce a meditat lucrul acesta mai profund împreună cu episcopul său, Mons. Petru Gherghel. Aşadar, în acest moment avem un misionar din Iaşi, care lucrează în Dieceza de Guayaquil. Am organizat această călătorie cu Mons. Helmut, în cadrul unei serii de întâlniri planificate pentru Europa, pentru a-i vizita pe părinţii pr. Bartolomeu Blaj, pentru a mulţumi episcopului său şi pentru a vedea dacă ar putea fi mai mulţi preoţi care doresc să lucreze în Ecuador.

* Care este situaţia clerului din dieceza dumneavoastră?
În Guayaquil avem 216 parohii pentru cele 3.500.000 de persoane, respectiv o medie de 16.000 de locuitori pentru fiecare parohie. Este o medie foarte mare. Seminarul nostru diecezan este cel mai mare din Ecuador şi merge destul de bine. În acest an oferă şapte preoţi noi, ceea ce este un lucru îmbucurător, pentru că în Guayaquil niciodată nu au fost atâtea vocaţii preoţeşti. Există mai degrabă prejudecata că în această climă şi în aceste condiţii de viaţă nu ar putea exista vocaţii sacerdotale. Aceasta s-a dovedit a fi fals şi, de fapt, ne îndreptăm către un viitor susţinut din ce în ce mai mult de propriul cler, aşa cum este normal pentru orice comunitate creştină, pentru că orice comunitate creştină trebuie să ajungă să aibă suficienţi preoţi pentru a sluji poporului său. Însă golul pe care-l avem este atât de mare încât avem nevoie de ajutorul a cât mai mulţi fraţi preoţi care să vină din alte ţări. De fapt, în Guayaquil, a treia parte din clerul care lucrează provine din mai bine de 20 de naţionalităţi, din Coreea până în România. Prin urmare, este un cler foarte deschis, foarte primitor pentru toţi cei care doresc să ofere un sprijin, pentru că în momentul de faţă cu toţii ne vedem descoperiţi. Toţi preoţii mei muncesc mult, muncesc minunat de bine, însă evident că nu se ajunge la acea slujire care ar fi de dorit pentru toate familiile de creştini.

* Pentru a încheia, care este impresia pe care v-a făcut-o această vizită în dieceza noastră?
O vizită, desigur, de scurtă durată, o vizită de primă impresie. Ar fi o îndrăzneală nesăbuită să trag nişte concluzii pe baza unor impresii de prim moment însă, desigur, m-au emoţionat în dimineaţa zile de duminică, 8 mai, copiii din Barticeşti care se pregăteau pentru primirea primei sfinte Împărtăşanii. Tot în dimineaţă zile de duminică am participat şi la sfinţirea unui preot din localitatea de unde este originar şi părintele Bartolomeu, misionarul nostru. Aşadar, sunt diferite impresii care dau ideea unei Biserici cu adevărat profunde în trăirea credinţei sale şi a unui cler foarte angajat în slujirea poporului său.

* Vă rugăm să adresaţi acum un mesaj cititorilor revistei "Lumina creştinului".
Revista mi-a plăcut foarte mult, pentru că este un tip de publicaţie care ajută în mod clar la trăirea comuniunii ecleziale şi la sprijinirea în toată Biserica a unei comunicări bazate pe adevăr şi caritate. În acest sens i-aş încuraja pe cititorii acestei reviste să o popularizeze mai mult printre cunoscuţii lor şi să nu ezite să trimită la redacţie observaţiile lor asupra oricărui material pe care l-ar întâlni în paginile sale.

Interviu realizat de pr. Paul Budău şi Marius-Claudiu Dumea

lecturi: 34.