Editura "Sapientia": Patru noi apariţii editoriale

Recent, la Editura "Sapientia, au apărut patru noi cărţi: Liturgia orelor: Timpul de peste an, Săptămânile XVIII-XXXIV; Pătimirea lui Isus. Ceea ce s-a întâmplat cu adevărat; Un bărbat, o femeie şi dragostea. Curs complet pentru logodnici; Vincenţiu de Paul, părintele săracilor.

* * *

Liturgia orelor: Timpul de peste an, Săptămânile XVIII-XXXIV

Editura "Sapientia" anunţă apariţia volumului al IV-lea din Liturgia orelor: Timpul de peste an, Săptămânile XVIII-XXXIV, volum cu care se încheie publicarea integrală a Liturgiei orelor în limba română.

Volumul al IV-lea din Liturgia orelor apare în formatul 11x17 cm, cuprinde 1958 de pagini, este tipărit pe hârtie "carta india" fină, în două culori: negru şi roşu, şi poate fi procurat de la centrele decanale ale Diecezei de Iaşi şi ale Arhidiecezei de Bucureşti, de la librăriile catolice din ţară, precum şi direct de la Institutul Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iaşi, la preţul de 700.000 lei.

Volumul al IV-lea al Liturgiei orelor apare, ca şi celelalte volume, în condiţii grafice deosebite şi a fost tradus după Officium Divinum, ex decreto sacrosancti oecumenici Concilii Vaticani II instauratum auctoritate Pauli pp. VI Promulgatum, Liturgia Horarum iuxta ritum romanum, Editio typica altera, IV, Tempus per Annum, Hebdomadae XVIII-XXXIV, Libreria Editrice Vaticana, 1986. Această ediţie a fost completată cu adaosurile făcute de Congregaţia pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, adaosuri publicate în diferitele numere ale revistei Notitiae, organul oficial al acestui dicaster.

Comisia liturgică din cadrul Diecezei Romano-Catolice de Iaşi care a lucrat la traducerea Liturgiei orelor este formată din pr. Alois Bulai (profesor de exegeză biblică şi limbi clasice), pr. Claudiu Dumea (profesor de liturgie şi limbă latină), pr. dr. Ştefan Lupu (profesor de teologie dogmatică), pr. Iosif Răchiteanu (profesor de religie şi metodologie), pr. dr. Mihai Patraşcu (profesor de drept canonic), pr. Florin Spătariu (profesor de muzică sacră), pr. Cornel Cadar (redactor), dl. Fabian Tiba (tehnoredactor), dl. Ionel Palade (corector) şi dl. Albert Gheorghe (corector).

Mulţumim Domnului care ne-a dat putere să ducem la capăt această acţiune de traducere şi publicare în limba română a Liturgiei orelor. Mulţumim, de asemenea, părinţilor franciscani de la Mesagerul sfântului Anton care ne-au ajutat cu tipărirea Liturgiei orelor la Padova (Italia). Sperăm ca munca noastră să aducă roade bogate în Biserica noastră locală şi în sufletele acelora care se vor ruga din Liturgia orelor.

Pr. dr. Ştefan Lupu

* * *

Pătimirea lui Isus. Ceea ce s-a întâmplat cu adevărat

Editura "Sapientia" anunţă apariţia cărţii Pătimirea lui Isus. Ceea ce s-a întâmplat cu adevărat, publicată în colecţia "Studii biblice" cu nr. 4. Acest studiu asupra pătimirii lui Isus a fost realizat de Jean Delumeau şi Gérard Billon şi tradus în limba română de Dan Burcea.

Cartea apare în format 14x20, conţine 146 de pagini şi poate fi procurată de la toate librăriile catolice din ţară la preţul de 80.000 lei.

Figura lui Isus continuă, din fericire, să atragă mulţimile şi chiar simpatia unor oameni care nu sunt creştini. Succesul Bibliei rămâne nedezminţit. Or, pentru creştini, punctul culminant al Bibliei îl reprezintă pătimirea urmată de învierea lui Cristos. Aşa stând lucrurile, este firesc ca pătimirea să focalizeze întreaga atenţie.

Pătimirea lui Cristos nu reprezintă, cu toate acestea, un lucru simplu! Bineînţeles, există aspectul istoric, aş spune aproape aspectul evenimentului. Şi nu trebuie să-l neglijăm. Pătimirea, e adevărat, nu ne este cunoscută decât prin intermediul celor patru Evanghelii. Textele lor concordă cu toate acestea în mare parte şi nu ne putem îndoi de verosimilitatea condamnării şi a supliciului pe care Isus l-a suferit. A vorbi despre acestea este, aşadar, un lucru cât se poate de legitim, că suntem sau nu credincioşi. Evangheliile sunt documente de care istoricii trebuie să ţină seama. Mai mult, faptul că Evangheliile şi descrierea pătimirii reprezintă elemente fundamentale ale credinţei creştine, ale convingerii şi pietăţii creştinilor constituie şi ele un fapt istoric şi nu există nici un motiv ca istoricii să refuze a lua în seamă această sursă. Ea există.

Cu toate acestea, pentru un creştin, pătimirea depăşeşte cadrul unui simplu eveniment. Pentru a o înţelege, trebuie să reluăm cuvintele sfântului Paul legate de "nebunia crucii". Este cât se poate de evident că, din acest motiv, moartea lui Cristos pe cruce ridică numeroase întrebări. Astfel, în religia islamică, există credinţa că Isus nu a murit pe cruce. "Evreii spun: «L-am ucis pe Mesia, Isus, fiul Mariei, trimis de Allah», pe când ei nici nu l-au omorât, nici nu l-au răstignit" [IV, 156]. Coranul nu dă o explicaţie la această afirmaţie, pe care o putem găsi însă în diferite comentarii ce schiţează anumite ipoteze, ca, de exemplu, ideea că Isus ar fi fost înlocuit cu altcineva sau că el ar fi supravieţuit supliciilor sale. Oricum ar fi, părea indecent, aproape anormal, ca un profet privilegiat, fără să mai vorbim că era Dumnezeu, să fi avut un sfârşit atât de lamentabil. Crucea pune, de asemenea, probleme, în afara creştinismului, adepţilor religiilor din Asia. Căci acestea vor, în esenţă, să aducă seninătatea. Or, nu se poate spune că pătimirea aduce această seninătate, mai ales dacă privilegiem violenţa şi suferinţa, aspect asupra căruia vom reveni. Această moarte nu numai că a şocat lumea necreştină, dar chiar în cadrul acesteia, ea a întâlnit o puternică rezistenţă, în aşa măsură încât, fără să vorbim de tendinţele gnostice, ea a provocat întrunirea primelor concilii ecumenice, de la cel de la Niceea, din secolul al IV- lea, şi până la cel din Calcedon, din secolul al V-lea, chemate să proclame dubla natură, umană şi divină, în unicitatea persoanei lui Cristos, oferind astfel un conţinut deplin formulei lui Ciril de Alexandria (380-444): "O persoană din Sfânta Treime a suferit prin trup".

"Nebunie a crucii", aşadar. Cu ea, pătrundem în inima misterului creştin şi al enigmei Dumnezeului făcut om. Pentru mine, centrul creştinismului se află în următorul punct: Dumnezeu făcut om care suferă pe cruce, fără să înceteze însă să fie Dumnezeu şi care învie. Paradoxul creştinismului este acela că, pentru a relua expresia dispreţuitoare a lui Machiavelli, tocmai un "profet dezarmat" este cel care, prin înviere, deschide porţile raiului întregii omeniri. Acest paradox şi această "nebunie" constituie bogăţia şi originalitatea creştinismului. Rămâne însă problema locului violenţei şi a suferinţei în cadrul pătimirii.

Primii creştini, care trăiau cu bucuria învierii lui Isus şi care au păstrat această bucurie mai multe secole, nu resimţeau nevoia să înfăţişeze pătimirea. Pentru ei, existase, desigur, un martiriu foarte dureros, dar acest martiriu deschisese calea speranţei, graţie învierii, şi, pentru mine, pătimirea lui Cristos nu are sens decât prin înviere.

Actualmente, civilizaţia occidentală operează o focalizare către violenţă şi către rău. În aşa măsură încât disperarea contaminează întreaga filozofie, iar sadismul, toată mass-media. Trăim sub jugul unui pesimism care ne întunecă orizontul şi în faţa căruia noi, creştinii, trebuie să reacţionăm afirmând şi arătând că, la rândul său, şi binele există.

Acest pesimism are o lungă istorie în civilizaţia noastră occidentală. O dată cu Conciliul al II-lea din Vatican, se putea trage nădejde, cel puţin în sânul Bisericii Romane, că o ruptură se produsese faţă de acest destin şi că venise momentul unei eliberări de acest "blestem". E adevărat că generaţia care a făcut conciliul era o generaţie optimistă atât în privinţa viitorului omenirii, cât şi al Bisericii. Generaţia noastră, dimpotrivă, traversează vremuri de nelinişte. Cu toate acestea, orice drum înapoi, orice întoarcere în trecut din punctul de vedere al dolorismului, al supraaprecierii greşelii şi al suferinţei mi se par îngrijorătoare. Abia ne-am eliberat de spaimă, că ne-am şi întors la ea.

Cred că supradimensionarea păcatului în raport cu iertarea înseamnă limitarea realităţii şi contrazicerea afirmaţiei sfântului Paul, care spune că "acolo unde s-a înmulţit păcatul, s-a revărsat cu prisosinţă harul" (Rom 5,20). Mi se pare că trebuie să restabilim primatul iertării, pentru a reda speranţa contemporanilor noştri, dacă vrem să ne arătăm fideli adevăratului sens al pătimirii, care este acela al învierii.

Pentru a înţelege mai bine ceea ce spuneam mai sus, se cuvine, fără îndoială, să recitim pătimirea aşa cum ne este ea prezentată de Evanghelii, să înţelegem cadrul istoric, condiţiile reale în care s-a petrecut, înainte de a ne pune întrebarea dacă focalizarea asupra suferinţei supliciului lui Cristos înseamnă reabilitarea cu adevărat a evenimentului crucii.

Jean Delumeau

* * *

Un bărbat, o femeie şi dragostea. Curs complet pentru logodnici

Editura "Sapientia" anunţă apariţia cărţii Un bărbat, o femeie şi dragostea. Curs complet pentru logodnici. Această lucrare dedicată, în special, celor care se pregătesc să încheie legământul sfânt al căsătoriei a fost realizată de un teolog, Manlio Brunetti, de un medic, Giuseppe Caramia, şi de un expert în psiho-pedagogia catehetică, Giuseppe Cionchi, şi a fost tradusă în limba română de pr. Iosif Martin.

Cartea apare în format 14x20, conţine 300 de pagini şi poate fi procurată de la toate librăriile catolice din ţară la preţul de 90.000 lei.

Această carte a fost redactată cu scopul precis de a oferi un ajutor modern, valid şi complet logodnicilor din comunităţile noastre, care se pregătesc să facă din viitoarea lor viaţă de căsătorie o adevărată mărturie a dragostei creştine în mijlocul poporului lui Dumnezeu.

Pentru ca textul să fie folosit în mod valid în întâlnirile catehetice, precizăm că întregul material a fost împărţit în patru centre de interes fundamental. Fiecare parte este dezvoltată în două sau mai multe capitole. Fiecare capitol are o schemă "fixă", astfel alcătuită încât să ofere o autentică revizuire a vieţii, unde "a vedea, a judeca şi a acţiona" formează un tot organic dezvoltat în felul următor:

• a vedea

  I - Problema: este o scurtă referinţă despre problema ce va fi analizată.

  II - Faptul: este o întâmplare din viaţa de fiecare zi, pozitivă sau negativă; are menirea de a demonstra cum se pune problema în realitatea de fiecare zi; poate şi chiar numai la nivel personal; poate fi folosită şi pentru "a rupe gheaţa" şi a pune întrebările: "ce părere aveţi despre această întâmplare? Cum o judecaţi?"

• a judeca

  III - Dialogul: este, poate, momentul cel mai important al întâlnirii; poate fi de ajutor pentru a înţelege cum îl consideră logodnicii, care este "situaţia lor interioară", pentru a insera mai eficace cuvântul lui Dumnezeu în "contextul existenţial" ce se are în faţă. Pentru cel ce prezidează întâlnirea (fie că e vorba de preot, medic sau psiholog etc.), va fi bine să ne aducă aminte că dialogul "este o căutare comună şi frăţească a adevărului" şi, de aceea:

  - implică un raport de corectitudine, de stimă, de simpatie, de bunătate, de dragoste; căutarea avantajului celuilalt;

  - exclude condamnarea apriorică, polemica ofensivă şi obişnuită, vanitatea unei conversaţii inutile, "plăcerea" de a-l doborî pe celălalt, "triumfalismul" adevărului;

  - nu urmăreşte doar vorbirea (ca între prieteni) sau discuţia (ca între adversari), ci

  - tinde să caute împreună adevărul şi să construiască împreună personalitatea interlocutorilor.

  Forma este cea al stilului direct, personal: se adresează întotdeauna unui "voi": "Voi ce credeţi", "Care este părerea voastră în legătură cu aceasta? Cum v-aţi fi comportat?"

  Practic, se poate proceda astfel:

  - dacă grupul este restrâns (10/15 persoane):

  1. se aleg de comun acord una sau mai multe întrebări considerate deosebit de interesante;

  2. întrebarea va fi pusă personal fiecăruia dintre cei de faţă;

  3. răspunsurile şi fiecare intervenţie - chiar dacă sunt în contrast cu ideile animatorului - nu vor fi respinse îndată, nici întrerupte, decât dacă sunt prea lungi sau în afara problemei;

  4. trebuie să se evite intervenţiile contrare imediate sau replicile şi altercaţiile;

  5. cei prezenţi trebuie să fie obişnuiţi cu ascultarea, cu respectul, cu adevărata democraţie;

  6. trebuie să fie obişnuiţi cu ordinea: să se intervină la timpul potrivit, respectându-se mâna "ridicată".

  - dacă grupul e mai numeros, în loc de a adresa întrebarea tuturor, vor fi invitaţi logodnicii să ia liber cuvântul, ţinând cont întotdeauna de normele de mai sus.

  Toate aspectele pozitive şi negative ale diferitelor intervenţii vor fi sintetizate de animator şi confruntate cu ideile şi punctele fundamentale ale textului (se pot indica paginile de aprofundat, se pot citi împreună câteva fragmente, se pot face referinţe la faptele citate, la fotografii, la rugăciuni, la idei sintetice finale etc.).

  IV - Ideile fundamentale: indică structura care ghidează desfăşurarea fiecărui capitol.

• a acţiona

  Pentru o revizuire a vieţii

  - ideile dobândite (o scurtă sinteză a lecţiei);

  - ideile de pus în practică (pentru o comportare mai bună);

  - rugăciune finală (în ton cu argumentul tratat).

Manlio Brunetti, Giuseppe Caramia, Giuseppe Cionchi

* * *

Vincenţiu de Paul, părintele săracilor

Editura "Sapientia" anunţă apariţia cărţii Vincenţiu de Paul, părintele săracilor, scrisă de Wilhelm Hünermann. Prima traducere din limba germană a acestei cărţi a fost efectuată de un autor necunoscut, în perioada 1960-1970, şi a circulat în formă dactilografiată, întărind zelul apostolic al multor cititori. Această traducere a fost revizuită, după textul original, de pr. Ştefan Lupu.

Vincenţiu de Paul, părintele săracilor este a opta biografie a unui sfânt, propusă până acum de Editura "Sapientia" în cadrul colecţiei "Vieţile sfinţilor". Vincenţiu de Paul s-a născut în Aquitania, în anul 1581. După terminarea studiilor, a fost hirotonit preot şi i s-a încredinţat o parohie din Paris. A întemeiat Congregaţia Preoţilor Misiunii (a Lazariştilor) pentru formarea unui cler sfânt şi pentru ajutorarea săracilor. În colaborare cu sfânta Luiza (Ludovica) de Marillac, a întemeiat Congregaţia Fiicelor Carităţii. A murit la Paris, în anul 1660.

Cartea apare în format 14x20, conţine 74 de pagini şi poate fi procurată de la toate librăriile catolice din ţară la preţul de 90.000 lei.

Cine i-ar fi putut prezice tânărului păstor gascon Vincenţiu de Paul că într-o zi va deveni sfetnicul regilor, renovatorul Bisericii în Franţa, unul dintre cei mai mari binefăcători şi unul dintre cei mai mari sfinţi ai tuturor timpurilor?

În tinereţea sa, nimic nu lăsa să se întrevadă un asemenea viitor, dar în viaţa sa, atât de bogată în evenimente neprevăzute şi dureroase, se simte mâna lui Dumnezeu care l-a ales, l-a transformat şi l-a condus.

Acest umil preot de la "Sfântul Lazăr" ar putea fi supranumit binefăcătorul secolului al XVII-lea. El a distribuit nevoiaşilor mai multe milioane decât se găseau în Banca Naţională a Franţei. A fost părintele săracilor, al copiilor găsiţi, al orfanilor, al infirmilor, al prizonierilor, al bătrânilor, al bolnavilor şi al ocnaşilor.

În timpul Războiului de 30 de ani şi în timpul sălbaticilor lupte ale Frondei, el a scăpat de foame provincii întregi. Toate mizeriile şi-au găsit refugiul în inima lui.

În toate regiunile încercate de nenorocirea spirituală şi materială, el i-a trimis pe călugării şi pe călugăriţele ordinelor mănăstireşti înfiinţate de el, lazariştii şi "Fiicele carităţii" ("Les Filles de la Charité").

Bunătatea sa nu cunoştea margini. Caritatea l-a făcut să-i viziteze pe sclavii ocnelor din Africa de Nord, pe ciumaţii din Polonia, pe catolicii persecutaţi din Irlanda, pe păgânii din Madagascar. El a avut-o ca ajutor nedespărţit pe credincioasa sa colaboratoare, sfânta Luiza de Marillac. Ea a participat la toate actele sale caritative eroice, la toate încercările prin care a trecut, şi l-a precedat cu câteva luni, în 1660, în eternitate.

Fie ca această lucrare să apropie de inima poporului creştin chipul acestui mare prieten al lui Dumnezeu!

Wilhelm Hünermann

* * *

Liturgia orelor după ritul roman, vol. IV: Timpul de peste an, Săptămânile XVIII-XXXIV,
Ed. "Sapientia", 2004, ISBN general 973-8474-29-9, ISBN pentru acest volum: 973-8474-23-X, 11x17 cm, 1958 p., 700.000 lei

Pătimirea lui Isus. Ceea ce s-a întâmplat cu adevărat,
Jean Delumeau, Gérard Billon, Ed. "Sapientia", 2005, ISBN 973-8474- 56-6, 14x20 cm, 146 p., 80.000 lei

Un bărbat, o femeie şi dragostea. Curs complet pentru logodnici,
Manlio Brunetti, Giuseppe Caramia, Giuseppe Cionchi, Ed. "Sapientia", 2005, ISBN 973-8474- 58-2, 14x20 cm, 300 p., 90.000 lei

Vincenţiu de Paul, părintele săracilor, Wilhelm Hünermann, Ed. "Sapientia", 2004, ISBN 973-8474- 46-9, 14x20 cm, 322 p., 90.000 lei.

* * *

Aceste materiale, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor poştale aferente expedierii):

Din Librăria "Presa Bună":

• prin poştă: Librăria "Presa Bună", Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 26; 700064-Iaşi;
• prin telefon şi WhatsApp: 0770.477.565: de luni până vineri, între orele 9.00 şi 19.00; duminica, între orele 10.00 şi 18.00
• prin e-mail: libraria@ercis.ro
• prin Internet: www.ercis.ro/libraria

* * *

Vă invităm să accesaţi pagina "Noutăţi editoriale" pe www.ercis.ro

lecturi: 123.