Papa a învăţat româneşte de la un preot ieşean

"Mulţi iubiţi fraţi si surori români, doresc să vă salut cu cuvintele apostolului Pavel, «Iar Dumnezeul păcii să fie cu voi!», pentru a vă manifesta afecţiunea mea şi bucuria profundă pe care o simt aflându-mă împreuna cu Beatitudinea sa patriarhul Teoctist, pentru prima dată în mijlocul vostru, aici în România", sunt primele cuvinte din discursul rostit în limba română de papa Ioan Paul al II-lea în faţa catedralei patriarhale din Bucureşti, pe 7 mai 1999. Un discurs care a uimit sutele de mii de credincioşi, catolici şi ortodocşi, adunaţi la acea memorabilă întâlnire a înalţilor conducători ai celor două Biserici. Mulţimea de oameni s-a întrebat atunci de unde ştie Sfântul Părinte să vorbească atât de bine româneşte.

Cel care l-a învăţat pe papa Ioan Paul al II-lea româneşte este un ieşean, născut în comuna Răchiteni, preot al Diecezei Romano-Catolice Iaşi, profesor al Seminarului Teologic Romano-Catolic Iaşi şi în prezent directorul programului românesc al postului Radio Vatican din Italia. Este vorba despre preotul Anton Lucaci care s-a aflat de nenumărate ori, mai ales în ultimii 6 ani, în preajma papei Ioan Paul al II-lea pentru a-l ajuta să înveţe să vorbească româneşte. Preotul ieşean însă a devenit apoi, peste ani, chiar prieten cu Sanctitatea sa. Cum a ajuns însă părintele Lucaci să vorbească, aproape ca de la om la om, cu papa Ioan Paul al II-lea, ne-a povestit chiar el, cu multă emoţie chiar dacă au trecut ani de atunci.

"Papa mi-a ţinut mâinile şi mi-a spus: «Mă încredinţez mâinilor dumneavoastră»"

"Era sfârşitul lunii martie a anului 1999, în ajunul Duminicii Floriilor a Paştelui catolic. La Vatican se începuseră deja pregătirile pentru vizita Papei în România. Atunci s-a pus şi problema în ce limbă să se adreseze Sfântului Părinte când urma să ajungă la Bucureşti. Era deja cunoscut că papa obişnuia să ţină discursurile în limba ţării pe care o vizita. Aşadar, Sfântul Părinte a decis să vorbească poporului român în româneşte cu gândul că este o limbă latină, iar el ştia deja că poporul român poartă în limba şi în nume amprenta Romei. Eu lucram la secţiunea română a postului Radio Vatican şi s-a trimis după mine ca să fiu alături de Sfântul Părinte să-l ajut să pronunţe limba română şi să înveţe cuvintele din discurs, dar şi sensul lor ca să înţeleagă ce urma să transmită. A considerat acest lucru drept o importanţă de stat", ne-a dezvăluit părintele Lucaci.

El mărturiseşte că chemarea papei a fost surprinzătoare şi l-a luat aproape pe nepregătite. "Închipuiţi-vă, eu eram unul dintre cei mici de la Vatican, lucram la radio şi m-am trezit peste noapte că mi se cere un lucru de o mare responsabilitate. Am participat, aşadar, la o masă de lucru prezidată de papa, iar la sfârşit i-am sărutat mâna Sfântului Părinte. Atunci a fost un moment pe care nu am să-l uit niciodată. papa mi-a ţinut mâinile şi mi-a spus: «Mă încredinţez mâinilor dumneavoastră». Mi s-a ridicat părul de emoţie, iar ceilalţi de faţă, înalţi prelaţi, au rămas surprinşi de gestul Sfântului Părinte", povesteşte cu emoţie preotul ieşean.

După 30 de ore, papa citea bine româneşte

Pregătirile pentru vizita papei în România au continuat într-un ritm alert, iar părintele Anton Lucaci a trebuit să traducă discursurile scrise de Sfântul Părinte pentru poporul român şi să urmeze lecţiile cu papa. "A fost un lucru foarte interesant atunci legat de discursurile pe care trebuia să le traduc. A venit Săptămâna Mare, iar la Calea Crucii ţinută la Colosseum în Vinerea Sfântă, papa a improvizat o alta meditaţie pe cuvintele «În mâinile tale, Doamne, încredinţez sufletul meu». Ceea ce mi-a spus mie când l-am întâlnit, era o idee pe care papa o avea deja în minte de felul cum trebuia să abordeze vizita în România. A doua zi de Paşte, discursurile traduse de mine au fost duse Sfântului Părinte ca să înveţe să le citească. Apoi au început lecţiile în biroul sau particular, în zilele şi orele fixate după un program. Papa s-a interesat cum funcţionează limba română, cum se pronunţă diacriticele şi cum se citeşte. La început eram mai rigid şi mai timid în prezenţa sa, dar apoi am devenit mai curajos. Papa a fost atât de uman, încât ştia să înlăture cu mult tact şi bunătate barierele convenţionale. Mi-a spus la un moment dat că are un profesor foarte bun, iar eu i-am răspuns că ucenicul îşi depăşeşte cu mult profesorul", povesteşte râzând părintele Anton Lucaci. De aici, relaţia preotului ieşean cu papa Ioan Paul al II-lea a devenit aproape familială. Aşa se face că, de multe ori, părintele Lucaci venea în biroul Papei fără să fie îmbrăcat protocolar, adică cu roba preoţească, ci în haine civile, aşa cum lucra în redacţia de la radio, dar cu semnul alb la gât al preoţilor catolici. După 30 de ore de lecţii, Sfântul Părinte începuse deja să ştie saluturile în limba română şi să citească bine în româneşte.

"Mi-a spus că nu a bănuit că sufletul românesc este atât de frumos"

Părintele Anton Lucaci l-a însoţit apoi pe papa şi în România, fiindu-i mereu aproape când era nevoie să-l ajute cu discursurile în limba română. El a fost numit în acea perioadă capelan al Sfântului Părinte, o titulatură onorifică deosebit de onorantă. În timpul memorabilei vizite, preotul ieşean a rămas impresionat de un moment la care a fost martor: "În prima zi a sosirii la Bucureşti, după ce a fost primirea la patriarhie şi întâlnirile care au urmat cu oficialităţile şi înalţii prelaţi ai Bisericii Ortodoxe Române, Sfântul Părinte s-a retras în capela de la nunţiatura unde l-am urmat. Am crezut că se odihnea, dar l-am văzut că se ruga. O oră s-a rugat, deşi era obosit, istovit. Nu ştiu de unde a găsit energie şi forţă. Probabil că din rugăciune, din comuniunea cu Dumnezeu. M-a impresionat foarte tare de unde avea atâta energie şi de unde învăţa să fie atât de uman", a spus părintele Lucaci. El a avut ocazia să discute foarte apropiat cu papa şi despre impresiile Sfântului Părinte pe care i le-au făcut românii. "Am discutat cu papa despre vizita în România de multe ori. Mi-a spus că nu a bănuit că sufletul românesc este atât de frumos. A rămas impresionat de seninătatea şi nobleţea de pe chipul românilor în timpul vizitei sale", a dezvăluit preotul ieşean.

Preotul Lucaci trecea Siretul ca să meargă la şcoală

Anton Lucaci s-a născut în 1942 în comuna Răchiteni, judeţul Iaşi, într-o familie cu 9 copii. A urmat învăţământul primar la şcoala din Răchiteni, apoi gimnaziul la Butea. Despre elevul de atunci, rudele îşi amintesc că avea o voinţă extraordinară de a învăţa şi a fost primul dintre toţi fraţii lui care a plecat la învăţătură. "Mergea kilometri întregi pe jos, iarna pe ger, trecând Siretul îngheţat ca să ajungă la şcoala din Butea. Apoi a plecat la Iaşi, la Seminar. De altfel, este singurul din familie care a ajuns preot", îşi aminteşte Iosif Lucaci, unul dintre verii preotului. După ce a absolvit Seminarul Teologic Romano-Catolic de la Iaşi a fost hirotonisit preot în anul 1968, apoi au urmat alte studii pe care le-a urmat la Roma, în Italia. Reîntors la Iaşi a fost mulţi ani profesor de Dogmatică, Drept canonic şi civil, Latină şi Limbă italiană. "La Seminar a fost considerat cel mai bun latinist, dar şi un bun jurist, susţinându-şi teza de doctorat în Drept canonic. În 1989 a plecat din nou la Roma, iar în 1991 papa l-a numit director al programului românesc de la Radio Vatican. Părintele Lucaci se ocupa şi cu asistarea catolicilor români din Italia", a precizat pr. Cornel Cadar din cadrul Diecezei Romano-Catolice Iaşi.

Carmen Maftei,
"Ziarul de Iasi", 7 aprilie 2005

lecturi: 123.