Omilia PS Petru Gherghel la Liturghia crismei

Luaţi şi mâncaţi, acesta este trupul meu.
Luaţi şi beţi, acesta este sângele meu.
Faceţi aceasta în amintirea mea.

Sfinţiile voastre, dragi confraţi întru preoţie, iubiţi credincioşi,

Celebrăm cu mare bucurie şi însufleţire sfânta Liturghie a crismei, a uleiurilor sfinte, împreună cu Sfântul Părinte, cu toţi episcopii şi preoţii Bisericii Romano-Catolice din întreaga lume.

Lumea, în această zi, se constituie într-un mare Cenacol, în care se întâlnesc în jurul lui Isus toţi preoţii, colaboratorii şi slujitorii săi.

Mă bucur să vă spun: Bine aţi venit! în acest minunat Cenacol din Bacău ca să ne apropiem cu toţii de preotul cel veşnic, Cristos, cel care ne-a ales să fim ai lui.

Este celebrarea noastră, a preoţilor, adunaţi în Cenacol (după-amiază vom participa cu toţii la Cina Domnului - cina iubirii şi a dăruirii euharistice, cina Euharistiei şi a celui mai plăcut testament, a prezenţei sale între oameni sub chipul pâinii şi al vinului). Este ziua consacrării uleiurilor, cu care am fost unşi noi, preoţii săi, prin puterea Duhului Sfânt, care a coborât nu numai peste el, preotul veşnic, ci şi peste noi, aleşii şi urmaşii săi.

Este ziua reînnoirii iubirii noastre faţă de iubirea lui, care, începută şi realizată o dată, nu mai moare, ci rămâne cu noi până la sfârşitul veacurilor.

Un cor imens de preoţi din întreaga lume, la care ne adăugăm şi noi, cei din Dieceza de Iaşi, va îndrepta spre cer imnul profesiunii şi al promisiunilor sacerdotale, făcute odinioară în cadrul celebrării consacrării preoţeşti.

Este un moment de suflet pe care vrem să-l simţim şi să-l trăim cu toată credinţa şi iubirea noastră.

Textele pe care le-am proclamat, atât din profetul Isaia, în care întâlnim gestul Părintelui ceresc care îl alege pe Isaia şi îl unge ca să anunţe vestea cea bună săracilor, simbol al lui Mesia, aşteptat de tot poporul, titlu pe care Isus şi-l atribuie şi-l recunoaşte ca fiind îndreptat spre el şi care se împlineşte în acel moment, după cum ne relatează evanghelistul Luca, precum şi anunţul profetic din Apocalipsul sfântului Ioan apostolul, că toţi cei care au fost eliberaţi prin sângele lui Cristos au devenit o împărăţie de preoţi pentru "pentru Dumnezeu Tatăl, căruia să-i fie glorie şi putere în toţi vecii vecilor", sunt de fapt sublinieri ale lucrării extraordinare pe care a săvârşit-o Tatăl în Isus şi prin Isus Cristos în Duhul Sfânt cu noi, cei care am fost aleşi să fim martorii săi unşi şi trimişi să anunţăm vestea cea bună a mântuirii, preoţii Noului Testament, chemaţi să-i ajutăm pe toţi fiii Bisericii să fie popor sfânt, împărăţie de preoţi şi vestitori ai împărăţiei celei noi.

În această atmosferă biblică ne strângem în jurul lui Isus dornici să-i simţim prezenţa, să-i ascultăm cuvintele şi să ne lăsăm iluminaţi şi unşi din nou cu acelaşi spirit pentru a putea reînnoi harul primit, darul sfintei Preoţii, şi pentru a proclama din nou, în comuniune de iubire, făgăduinţele noastre pentru misiunea şi menirea noastră prezentă şi viitoare: preoţi ai marelui preot.

Sunt fericit să amintesc de Sfântul Părinte, care a ţinut, ca în fiecare an de când este pe Scaunul lui Petru, să fie prezent printre noi, episcopii şi preoţii Bisericii întregi, în această zi specială din anul bisericesc - Joia Sfântă - la celebrarea sfintei Preoţii şi a sfintei Euharistii. Şi anul acesta, urmând o tradiţie începută cu 26 de ani în urmă, Sfântul Părinte se prezintă în toate catedralele şi bisericile lumii, în toate casele şi capelele, unde se află preoţi ce slujesc sfintele altare şi stau în fruntea comunităţilor încredinţate, diecezani sau călugări, cu un mesaj de suflet, invitându-i pe toţi să se unească cu episcopii lor în jurul lui Isus, tocmai în ziua memoriei instituirii sacramentului sfintei Preoţii. Fie că a făcut-o din inima Romei, fie din Cenacol ca în anul 2000, fie cum a făcut-o anul acesta, fiind în Clinica "Gemelli", în suferinţă şi convalescenţă, Sfântul Părinte se adresează cu deosebită emoţie şi bucurie tuturor preoţilor, oferindu-le o profundă reflecţie despre chemarea preoţească şi o invitaţie la un nou curaj şi un nou avânt în marea aventură a iubirii sacerdotale.

"Gândul meu se îndreaptă spre voi, preoţilor, în timp ce parcurg o perioadă de îngrijire şi de reabilitare în spital, bolnav printre bolnavi, unind în Euharistie suferinţa mea cu suferinţa lui Cristos. În acest spirit vreau să reflectez împreună cu voi asupra câtorva aspecte ale spiritualităţii noastre sacerdotale.

Voi face aceasta lăsându-mă condus de cuvintele instituirii euharistice, cele pe care le rostim în fiecare zi in persona Christi, pentru a face prezent pe altarele noastre sacrificiul realizat o dată pentru totdeauna pe Calvar. Din aceste cuvinte reies indicaţii luminoase de spiritualitate sacerdotală: dacă toată Biserica trăieşte din Euharistie, existenţa sacerdotală trebuie să aibă cu titlu special o «formă euharistică». De aceea, cuvintele instituirii Euharistiei trebuie să fie pentru noi nu numai o formulă consacratorie, ci o «formulă de viaţă»".

Preluând cuvintele cheie din textul consacratoriu al Liturghiei după formula latină: Tibi gratias agens benedixit; Accipite et manducate; Accipite et bibite; Hoc est enim corpus meum quod pro vobis tradetur; - hic este enim sanguis meus, qui pro vobis et pro multis effundetur; hoc facite in meam commemorationem; mysterium fidei şi mortem tuam annuntiamus, Domine, et tuam resurrectionem confitemur, donec venias, Sfântul Părinte dezvoltă o bogată şi profundă reflecţie prin care ne arată cât de importantă este şi trebuie să fie viaţa şi trăirea noastră:

• o existenţă profund recunoscătoare,

• o existenţă dăruită,

• o existenţă mântuită pentru a mântui,

• o existenţă "care îşi aminteşte mereu",

• o existenţă consacrată,

• o existenţă îndreptată spre Cristos după modelul apostolilor,

• şi o existenţă euharistică la şcoala Mariei, după modelul Mamei cereşti, "femeia euharistică".

Trecând cu bucurie prin acest mesaj în care transpiră iubirea lui Cristos, încredinţată aleşilor săi, precum şi iubirea jertfelnică a Sfântului Părinte, care şi în cele mai sensibile momente de suferinţă se îndreaptă spre preoţi, vom avea cu adevărat motive de însufleţire, de reînnoire sinceră şi totală a dăruirii proprii şi, de ce nu, o bucurie care ne face să ne simţim iubiţi, luminaţi şi inspiraţi de jertfa lui Isus, preotul nostru cel veşnic şi de iubirea Sfântului Părinte care ne spune şi astăzi şi ne repetă: "cu dor am voit să mănânc acest Paşti cu voi".

Deci cu Isus, cu Sfântul Părinte, cu toţi ceilalţi episcopi şi preoţi, reînnoim iubirea şi preoţia noastră zicând: Credem, Doamne, aceasta este credinţa şi iubirea noastră. Doamne rămâi cu noi şi ne întăreşte în datoriile şi iubirea noastră. Amin

Petru Gherghel,
episcop de Iaşi

lecturi: 123.