Bacău: Olimpiadă de religie

An de an, la Bacău, în perioada februarie-martie, se organizează la nivel de judeţ un concurs de creaţie religioasă la care sunt invitaţi să participe cei mai buni elevi liceeni de la obiectul religie. Acest lucru presupune o pregătire temeinică, precum şi o bază a culturii universale.

Activitatea a avut loc sâmbătă, 26 februarie, la Colegiul Naţional "Ferdinand I", la care au participat 49 de elevi din clasele IX-XII de la toate liceele judeţului Bacău. Ei şi-au susţinut lucrările la cele trei secţiuni: "Sfânta Liturghie - Cerul pe pământ"; "Virtutea şi păcatul în literatura universală" şi "Lumină lină - Patima Domnului". Aceleaşi subiecte le-au avut şi elevii de confesiune ortodoxă.

Rezultatele au fost deosebit de bune şi concretizate prin primirea numeroaselor premii, menţiuni şi diplome de participare.

Premiile I, cu cele mai bune lucrări, au fost câştigate de următorii elevi:

• Tamaş Maria - Bacău (poezia ei este redată mai jos);

• Boca Simina - Oneşti;

• Dancă Daniela - Bacău;

• Matei Ioana - Bacău;

• Leahu Irina - Bacău.

• Surugiu Liliana - Loredana - Comăneşti.

Pr. Iacob Stolnicu

* * *

Pentru ce m-ai părăsit?

Doar în trei cuie pironit
Pe cruce braţele-mi întind
Pe cei ce suferă-i cuprind,
Cu ei şi-n ei la tine strig:
Tată, de ce m-ai părăsit?!...

În temniţă sunt maltratat.
În chip barbar dezonorat,
Căci cei cu legile pe buză
Pe suferinţa mea s-amuză
Şi mă supun la josnicii,
Ei oameni se mai pot numi?
În felu-acesta umilit
Tată, de ce m-ai părăsit?!...

Iar cei ce cred că fac dreptate
Manipulând ţări şi armate,
Lăsând copii fără părinţi,
Cei dragi prin lume risipiţi
Uitând de casă şi de soţ.
O Tată, cum să-nduri mai poţi?
În toţi aceştia chinuit,
Tată, de ce mai părăsit?!...

Îi ţin pe cruce sus cu mine
Pe cei ce-şi caută o pâine
Mergând hai-hui din ţară-n ţară
Ca utilaje de povară,
Lăsând copii, lăsând părinţi,
Călcând precepte, jurăminţi,
Pentru o viaţă mai avută
Uită iubirea cea mai sfântă.
În cei ce pierd ce au mai sfânt,
Tată, de ce mai părăsit?!...

Când celor ce-s chemaţi "să fie"
Însemnul mamei prin pruncie
Li se suprimă darul vieţii
Şi chiar părinţii îi dau morţii
Zdrobind elanul şi visarea
Oprindu-le dur răsuflarea
În crucea mea eu îi cuprind
Şi pentru ei la tine strig:
Tată, de ce mai părăsit?!...

Când inocenţa e zdrobită,
Şi ca o marfă-n târg vândută.
Când e orbit de nebunie
Şi uită omul om să fie,
Zvârlind copii făr-apărare
În a desfrâului vâltoare.
Te-ntreb pe cruce istovit:
Tată, de ce mai părăsit?!...

Când tinerii fac ţelul lor
Din droguri, din televizor.
Când cei ce se pretind savanţi
Sunt tehnicii subordonaţi,
Jucându-se-n laborator
Cu-al omenirii viitor,
Cu darurile tale sfinte:
De ce m-ai părăsit, Părinte?!

- Tu eşti al meu fiu preaiubit,
Pe crucea lumii răstignit.
Pe cei ce sunt în suferinţă
Prin cruce du-i la biruinţă.
- Povara crucii este grea,
Tată, să fie voia ta!

Maria Tamaş (Colegiul Economic "Ion Ghica" - Bacău)

lecturi: 123.