Înmormântarea pr. Francisc Gârleanu

Luni, 7 februarie, cu participarea a numeroşi credincioşi, în localitatea Hălăuceşti, jud. Iaşi, a avut loc înmormântarea părintelui Francisc Gârleanu, care a trecut la Domnul joi, 3 februarie. Sfânta Liturghie a fost prezidată de către PS Petru Gherghel. Au concelebrat PS Aurel Percă, pr. Iosif Gârleanu şi aproximativ 100 de preoţi veniţi din Dieceza de Iaşi şi din Arhidieceza de Bucureşti. La Liturghie au participat şi credincioşi din Parohia Horleşti, parohie în care pr. Gârleanu a activat mulţi ani.

În cadrul predicii, PS Petru Gherghel, făcând referinţă la pasajul din Evanghelie legat de talanţi, a trecut în revistă viaţa şi activitatea părintelui decedat, subliniind generozitatea şi disponibilitatea care l-au caracterizat. Vorbind despre misiunea părintelui, episcopul a spus că viaţa sa a fost "o slujire preoţească dăruită cu mult suflet lui Dumnezeu, lui Cristos şi oamenilor".

Păstorul diecezei a amintit de cuvintele Mons. Anton Lucaci de la Radio Vatican cu privire la preotul decedat. "Părintele Gârleanu avea un cumul de boli şi suferinţe, doar în parte cunoscute; a fost un ascultător fidel al Radio Vatican, prezenţă discretă în turnul de veghe al episcopiei; gata oricând să deschidă uşa tuturor celor ce băteau"; a împlinit astfel cuvintele apostolului neamurilor: "Fiţi statornici în dragostea faţă de aproapele şi nu uitaţi să fiţi ospitalieri, căci astfel unii fără să ştie au oferit găzduire îngerilor" (Evr 13,1-2). Pr. Francisc a căutat să-i slujească Domnului, mulţumind pentru darurile primite. "Ştia că, dacă trăieşte sau dacă moare, rămâne al lui Cristos... A fost deschis, cu o inimă generoasă, primitoare". Dovada o reprezintă numărul mare de preoţi şi credincioşi care, "înfruntând dificultăţile vremii, au vrut să participe la sfânta Liturghie".

Făcând referinţă la cuvintele Maicii Tereza de Calcutta, şi anume că ea a voit să fie o picătură de apă curată, episcopul a spus că părintele a fost "acea picătură de apă curată repetată... repetată... repetată...". Această picătură "a spălat mult pentru a da slavă lui Dumnezeu".

La sfârşitul predicii toţi cei prezenţi au fost îndemnaţi să fie "o picătură de apă în oceanul iubirii lui Dumnezeu, o lacrimă curată în potirul pe care Cristos ni l-a dăruit".

La finalul Liturghiei, PS Petru Gherghel a vorbit şi despre gândurile de compasiune şi de rugăciune transmise de PS Anton Coşa, episcop de Chişinău, care nu a putut să fie prezent la celebrare. Pr. Sociu Ilie, vicar episcopal al Arhiepiscopiei de Bucureşti, a ţinut să aducă un omagiu pr. Francisc din partea ÎPS Ioan Robu; pr. Iosif Gârleanu, nepotul părintelui Francisc, a mulţumit tuturor celor prezenţi pentru prezenţă şi rugăciune, subliniind că, prin moartea unchiului, preoţii originari din Hălăuceşti s-au împuţinat (au rămas se pare opt).

După jertfa sfintei Liturghii, părintele decedat a fost purtat de către tineri pe ultimul drum şi aşezat într-un mormânt din cimitirul Hălăuceşti, unde aşteaptă învierea atâţea alţii, printre care şi vreo zece preoţi (pr. Dumitru Pascal, pr. Francisc Orlandi, pr. Francisc Mattas, pr. Iosif Toppia, pr. Filip Schüslbauter, pr. Anselm (Primus) Bazzichi, pr. Anton Bişoc, pr. Petru Mârţ, pr. Dominic Neculăeş, pr. dr. Alois Herciu).

La altar au fost prezenţi şi preoţii din Horleşti care au fost sfinţiţi în timpul când a lucrat în acea parohie. Aceştia au arătat prin prezenţa lor recunoştinţa că au fost însoţiţi de părintele răposat în drumul lor spre preoţie.

Reamintim că părintele a fost vicar la Poiana Negri, Piatra Neamţ şi Bacău; treisprezece ani a păstorit comunitatea din Horleşti; din cauza bolii a fost pensionat şi s-a retras la Seminarul din Iaşi şi apoi la episcopie din 1991; s-a ocupat cu pregătirea viitorilor dascăli şi cu probleme de personal. Încet, încet boala l-a răpus. În ziua aceea de joi, 3 februarie, a avut o criză, slăbind tot mai mult. Probabil inima i-a cedat şi s-a stins încet ca o lumânare în câteva ore. La puţin timp după ce a venit salvarea pentru a fi dus la spital Domnul l-a chemat. A fost conştient până în ultima clipă. Alături de el, în acele momente, au stat pr. Petru Sescu şi pr. Mihai Pătraşcu. Părintele Gârleanu era pregătit pentru întâlnirea cu Domnul. Se spovedise cu o zi în urmă, iar cu un sfert de oră înainte de a muri a spus Actul de căinţă, s-a rugat şi a primit sacramentul Ungerii bolnavilor.

Rămâne în memoria noastră, a celor care l-am cunoscut, preotul care era mereu preocupat de binele diecezei, de mersul parohiilor, de pastoraţia desfăşurată de preoţi. Se bucura cu cei care erau bucuroşi şi suferea alături de cei care treceau prin încercări. Urmărea cu mult interes, atunci când putea, prin difuzorul din cameră, celebrările şi predicile care se ţineau în catedrală. Bucuros, păstrând o atmosferă de seninătate, a fost acela pe la care nu puteai să nu treci dacă aveai drum la episcopie. Îşi făcea timp şi petru cei tineri şi pentru cei mai în vârstă. Era un fidel cititor al publicaţiilor de la Editura "Presa Bună" şi mereu ţinea să le aibă la îndemână.

Să se odihnească în pace!

lecturi: 123.