Satu Mare: 200 de ani şi încheierea sinodului

În zilele de 20 şi 21 august, Dieceza de Satu Mare a fost în sărbătoare: jubileul celor 200 de ani de existenţă şi festivitatea de închidere a sinodului. Au fost prezenţi episcopi şi preoţi din diecezele catolice din ţară, oaspeţi din străinătate, oficialităţi, reprezentanţi ai altor culte... Prezent a fost şi ES Jean-Claude Périsset, nunţiu apostolic în România şi Republica Moldova. PS Petru Gherghel a fost reprezentat de pr. Mihai Pătraşcu şi pr. Cornel Cadar.

Vineri, 20 august (ora 16.00), la Baia Mare a avut loc sfinţirea centrului comunitar "Sfântul Francisc de Assisi". La ora 19.00 s-a celebrat sfânta Liturghie în biserica "Sfânta Treime". Liturghia a fost prezidată de episcopul diecezei, PS Jenö Schönberger. Au fost prezenţi opt episcopi şi mulţi preoţi. După Liturghie a urmat dezvelirea şi binecuvântarea unei plăcii memoriale la intrarea în biserică, iar apoi un spectacol de gală al tinerilor în memoria sfântului Ştefan, regele Ungariei, încheiat cu un foc de artificii.

Sâmbătă, 21 august, la ora 9.00 oaspeţii au fost invitaţi să viziteze o expoziţie la Muzeul de Artă (Centrul Vechi) din Satu Mare. La ora 11.00 a avut loc sfânta Liturghie solemnă de mulţumire în catedrala din Satu Mare, urmată de dezvelirea şi binecuvântarea plăcii memoriale jubiliare. La începutul Liturghiei, la care au fost prezenţi 13 episcopi, aproape toţi preoţii din dieceză, mulţi oaspeţi din ţară şi străinătate, responsabilii celor şaisprezece teme dezbătute în cadrul lucrărilor sinodale au prezentat păstorului diecezei documentul final. Omilia a fost ţinută de nunţiul apostolic. La oferirea darurilor au fost aduse simboluri din partea asociaţiilor, mişcărilor şi congregaţiilor care făceau trimitere spre evenimentele celebrate.

În aprilie 2001, episcopul sătmărean PS Paul Reizer a convocat al treilea sinod diecezan, având ca moto: "Înnoiţi-vă în modul vostru de gândire" (Rom 12,12). La lucrările sinodului au participat toate parohiile, preoţii, călugării şi credincioşii având posibilitatea de a contribui la temele abordate. Unul dintre scopurile procedurii sinodale a fost formarea unor grupuri parohiale. Anterior, sinoade au fost în 1821 şi 1938.

În acest an, în Dieceza de Satu Mare vor avea loc în continuare numeroase iniţiative care să marcheze jubileul: pelerinaje, rugăciuni, conferinţe etc. Patru biserici au fost declarate jubiliare, cu posibilitatea pentru credincioşi de a obţine indulgenţa: catedrala din Satu Mare, biserica "Sfântului Iosif de Calasanz" din Carei, biserica "Sfânta Treime" din Baia Mare, biserica "Sfântul Carol Borromeu" din Sighetu Marmaţiei.

Dieceza Satu Mare este situată în nord-vestul României, în zona frontierei comune cu Ungaria şi Ucraina. Teritoriul ei include judeţele Satu Mare şi Maramureş. Dieceza este constituită din trei protopopiate: Satu Mare, Carei şi Maramureş. Dieceza cuprinde în prezent 47 de parohii şi 70 de filiale. Numărul preoţilor încardinaţi în dieceză este 74. Numărul teologilor variază între 15 şi 20. Majoritatea lor studiază la Institutul Teologic din Alba-Iulia.

Conform datelor statistice ale recensământului din 2002, în dieceză trăiesc 96.538 de credincioşi catolici, care se împart în patru grupuri, după naţionalitate: maghiari, români, germani şi romi.

Relatările istorice vorbesc despre faptul că încă din secolul al XI-lea au trăit în această zonă creştini. Din documente papale datate între anii 1332 şi 1337 reiese că pe teritoriul viitoarei dieceze existau peste 100 de parohii şi numeroase mănăstiri. În timpul Reformei, majoritatea parohiilor au fost desfiinţate. O dată cu reînnoirea catolicismului, numărul enoriaşilor a crescut. Acest fapt a dus la întemeierea unei noi dieceze. Francisc I, împărat austriac şi rege apostolic ungar, a fondat noua dieceză cu centrul la Satu Mare la 23 martie 1804, dintr-o parte a Diecezei de Eger. Papa Pius al VII-lea a întărit acest fapt prin actul de constituire eliberat la 9 august 1804. Teritoriul diecezei a cuprins cinci comitate: Satu Mare, Ugocea, Maramureş, Bereg şi Ung şi câteva comune din comitatul Szabolcs. După tratatul de pace din 4 iunie 1920, în urma modificării graniţelor, dieceza a fost împărţită în patru. Al doilea dictat vienez a restabilit unitatea diecezei pentru o perioadă scurtă. În timpul comunismului, în lipsa unui episcop, dieceza a fost condusă de guvernatori apostolici.

În decursul a 200 de ani, dieceza a avut 15 episcopi. Pentru doi dintre aceştia, procesul de beatificare este în curs de desfăşurare. Este vorba de Hám János (1827-1857) şi dr. Scheffler János (1942-1952).

Pr. Cornel Cadar

lecturi: 123.