Mons. Gerard Njen: "Evanghelizăm prin prezenţa noastră"

În ziua de 9 martie 2004, în cadrul Simpozionului internaţional "Perspectivele evanghelizării în lumea de azi" organizat de Institutul Teologic Romano-Catolic Iaşi, Mons. Gerard Njen, care lucrează în Congregaţia pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, a vorbit despre Biserica africană. Am profitat de ocazie şi după conferinţă i-am solicitat un interviu.

Vorbiţi-ne puţin despre Sfinţia voastră.
Mă numesc Gerard Njen. M-am născut la Hikoamaen (în Camerun) la 15 octombrie 1953 şi am fost hirotonit preot la 31 decembrie 1978. Am studiat dreptul canonic la Roma, iar acum mă ocup cu arhiva Congregaţiei pentru Cultul Divin.

Ce părere aveţi despre simpozion şi ce perspective vedeţi pentru viitor în ceea ce priveşte evanghelizarea?
Două sau trei intervenţii ne-au ajutat mult. S-a vorbit despre educaţia tinerilor pentru a-i ajuta să devină oameni de caracter. Un om autentic este matur, nu se teme, nu este pretenţios, este prudent şi ştie să dea mărturie despre Cristos în mod plăcut şi nu opresiv. La fel trebuie să fie şi preotul. Trebuie să se lase condus de Duhul Sfânt, să asculte şi mărturiile celorlalţi apoi să aleagă din experienţa lor ceea ce este convenabil. Nu se poate improviza şi nu ne putem lăsa în bătaia vântului, a curentelor actuale sau a comentariilor din mass-media. Trebuie să mergem înainte cu un ritm moderat, fără să facem salturi mortale, iar fiecare să-şi îndeplinească misiunea care îi revine.

Care sunt proiectele actuale ale Congregaţiei pentru Cultul Divin?
Competenţa congregaţiei se îndreaptă spre textele liturgice, liturghiere şi alte cărţi de rugăciuni. Conferinţele episcopale locale le trimit la Roma pentru a fi recunoscute. În ultimul timp s-a lucrat la documentul "Pietatea populară şi liturgia". Papa a dat documentul despre Euharistie şi a anunţat deja, pentru anul 2005, Sinodul despre Euharistie. Congregaţia pregăteşte şi explică acest document al papei, iar în acelaşi timp îşi formulează contribuţia pentru Sinodul din 2005.

Cu ce probleme se confruntă o familie din Africa?
O problemă importantă este căsătoria. În Africa există o căsătorie tradiţională în care un rol important îl au familiile celor doi miri, datorită acordului pe care acestea îl stabilesc. Apoi se oficiază căsătoria civilă şi pe urmă cea religioasă. Atunci când se încheie căsătoria civilă se alege şi regimul matrimonial de monogamie sau poligamie. Creştinii care aleg poligamia nu mai au acces la sacramente. La fel se întâmplă şi cu cei care încheie doar căsătoria tradiţională. O altă problemă este cea a stabilităţii căsătoriei. Câteva state au introdus divorţul, iar altele chiar şi avortul.

Africa este doar evanghelizată sau şi evanghelizatoare?
Despre Africa se poate vorbi din ambele puncte de vedere. Avem o moştenire misionară pe care o păstrăm şi o gestionăm cu grijă, deoarece nu mai vrem ca creştinismul să fie alungat de pe teritoriul african aşa cum s-a întâmplat în perioada patristică. Mai avem de tradus în limbile noastre Biblia şi Lecţionarul, iar, din punct de vedere pastoral, încercăm să formăm un cler indigen. Însă despre Africa se poate vorbi şi altfel. Ea evanghelizează şi chiar prezenţa mea la acest simpozion este un semn. Evanghelizăm prin prezenţa noastră. Mulţi dintre preoţii africani studiază în Occident, iar prezenţa lor este deja o mărturie a ceea ce Occidentul a investit la început. Chiar dacă nu este mult, este totuşi ceva. Preoţii africani se află nu numai în Occident, ci şi în Mongolia şi în multe alte locuri şi dau cu iubire mărturia lor de credinţă.

A consemnat diac. Cristinel Farcaş

lecturi: 123.