Simpozion internaţional la Iaşi (a doua zi)

Cea de-a doua zi a simpozionului a avut ca tematică realitatea eclezială internaţională. Primele două conferinţe au tratat despre problemele ce privesc Europa, cu precădere aspecte de bioetică şi educaţie. Ultimele trei conferinţe au avut ca obiectiv prezentarea situaţiilor cu care se confruntă Bisericile din Asia, Africa şi America. La simpozion au fost prezenţi şi PS Petru Gherghel şi PS Aurel Percă.

Lucrările de marţi, 9 martie, au fost moderate de pr. lect. dr. Ştefan Lupu (Insitutul Catolic Iaşi), care în deschiderea primei sesiuni a vorbit despre importanţa şi limitele a două sectoare cu care se confruntă Europa de astăzi: bioetica şi educaţia.

În prima conferinţă, prof. dr. Vittorio Possenti (Universitatea din Veneţia - Italia) a vorbit despre "Natura umană şi biotehnologiile moderne" denunţând tendinţa de naturalizare a omului ca fiind o caracteristică reducţionistă. După o introducere antropologică în problematica discuţiei în care omul a fost declarat ca un etern necunoscut, prof. Possenti a afirmat că omul actual trăieşte într-o dimensiune antiesenţialistă, privat de metafizic şi conotat în liniile unei gândiri slabe fundamentată pe traiectoriile nihilismului. Natura umană este imutabilă şi fiecare persoană este caracterizată de identitate proprie, unică şi irepetabilă. Viitorul naturii umane este umbrit de avântul tehnologiei moderne care a ajuns să manipuleze viaţa, însă care chiar dacă nu atinge în mod determinant caracteristicile esenţiale ale omului şi ar fi motivată spre binele acestuia rămâne întotdeauna nocivă. Responsabilitatea omului de astăzi, prin trecerea de la lege la morală este enormă chiar dacă el nu poate modifica esenţa fiinţei sale eterne.

"Educaţia creştină şi noul umanism" a fost titlul celei de-a doua conferinţe susţinute de prof. dr. Flavio Pajer (Universitatea "Maria Assunta" - Roma). Dacă bioetica se preocupă de aspectele biologice ale omului, educaţia este preocupată de generarea culturală a acestuia. Societatea noastră este dezumanizată pentru că ignoră omul. Influenţa psihanalizei a determinat ca omul să nu mai fie stăpân al propriului suflet. Suntem din ce în ce mai conştienţi de relativismul cultural care denaturează într-o subordonare la diferite niveluri a naţiunilor europene. De acelaşi fenomen riscă să fie afectat şi aspectul religios, denaturând într-un pluralism superficial.

Educaţia trebuie să fie orientată spre viitor încercând să depăşească crizele fundamentate pe provocările culturii postmoderne. Sintetizându-le, s-ar putea identifica în existenţa mai multor puncte de vedere; căderea semnificaţiei şi degradarea în superficial; fracturi culturale la nivel structural; pertinenţa culturală a datului creştin. Soluţiile viabile ar fi recuperarea sensului de a fi om şi buna determinare şi orientare a aspectului cultural în viaţa obişnuită de zi cu zi.

Realitatea Bisericii din Asia a fost prezentată de către pr. prof. dr. Wilhelm Müller (Universitatea Pontificală Urbaniana - Vatican) în conferinţa sa "Perspectivele evanghelizării în Asia". În prelegerea sa a predominat perspectiva istorică făcându-se o incursiune completă a prezenţei creştinismului pe continentul asiatic. Dintre misionarii relevanţi îi putem aminti pe Francisc Xaveriu şi Matteo Ricci. Acesta din urmă a fost cel care a înţeles necesitatea unui dialog al culturii şi nu numai un dialog al religiilor în prezentarea rodnică a mesajului evanghelic. Un aspect important este cel dictat de realitatea prezentă, cum ar fi de exemplu Biserica din China care nu este orientată preponderent pe aspectele culturale ale trecutului, ci pe realitatea politică actuală. În acest sens trebuie ţinut cont de conjuncturile prezente iar soluţiile rămân doar la nivel ipotetic.

Mons. Gerard Njen (Congregaţia pentru Disciplina Sacramentelor şi Cultul Divin) în conferinţa sa "Problemele evanghelizării în Africa) a scos în evidenţă, chiar şi în felul de a reda, vitalitatea caracteristică africanilor. Au fost subliniate două dimensiuni importante: a fi creştin împreună cu aspectul sacramental şi a fi african împreună cu aspectul politic. Necondiţionată geografic, Biserica africană se regăseşte într-o stare de mobilitate permanentă fiind condiţionată de aspectele colonialiste ale trecutului şi de cele economice actuale care se răsfrâng în sfera politicului. Creştinismul misionar din Africa începe să apună deoarece tendinţa Bisericii locale este aceea de a evangheliza prin forţele proprii. Există un curent de teologie locală bine articulată prin scrieri importante care fac referinţă la vechile tradiţii africane. Cu cât aceste tradiţii sunt mai respectate cu atât succesul misionar este mai garantat. "Africa nu trebuie deplânsă, nu trebuie să ne fie frică de Africa. Africa trebuie iubită".

Ultima conferinţă a fost susţinută de pr. James M. McCann SJ (Conferinţa Episcopală Americană, Washington DC - SUA) având ca titlu "Cum se poate asculta cuvântul lui Dumnezeu în America de astăzi". În America, un sfert din populaţie este catolică. Anual sunt botezaţi peste un milion de copii şi un număr semnificativ de adulţi. Există numeroase instituţii şi şcoli catolice (28 de universităţi sub conducerea părinţilor iezuiţi). Spitalele catolice sunt pe primul loc în oferirea asistenţei medicale. Aceste sunt câteva dintre aspectele pozitive. Nu lipsesc însă cele negative apărute mai ales în ultima perioadă declanşate de scandalurile cu privire la moralitatea preoţilor. Biserica încearcă să-şi reconstruiască vocea morală pentru a-şi recupera credibilitatea. Trebuie ţinut cont în munca de evanghelizare de mai multe aspecte prezente în societatea americană: pluralismul cultural şi religios, individualismul, pericolul şovinismului. Se caută ca identitatea catolică să rămână intactă. Identitatea se descoperă în specificitatea catolică indiferent cât de mari sau cât de multe ar fi pericolele actualizate de secte sau de factorul politic. Viaţa parohială dă tonul unui catolicism sănătos deoarece structurile prezente oferă o multiplă posibilitate în acest sens. Nu doar preotul este acela care ar trebui să se preocupe de aspectul evanghelizării, ci şi laicul este chemat să fie coresponsabil.

La sfârşitul conferinţelor, PS Petru Gherghel, recent întors dintr-o vizită pastorală din Kenya, a completat din experienţa pe care a trăit-o aspecte ale evanghelizării misionare pe care doi dintre preoţii români şi mai mulţi laici o desfăşoară în Africa.

Lucrările simpozionului vor continua cu o masă rotundă, în după-amiaza zilei de marţi, 9 martie.

Diac. Cristinel Farcaş

lecturi: 123.