Misiuni populare la "Perla Moldovei"

Fiind în perioada desfăşurării Sinodului diecezan, un timp de reînnoire spirituală a parohiilor şi credincioşilor de pe întreg teritoriul Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi, conform planului pastoral pentru anul 2004, între 29 ianuarie şi 1 februarie, au avut loc misiuni populare şi în Parohia Romano-Catolică Slănic-Moldova.

Acest orăşel şi staţiune balneoclimaterică este aşezat în partea de sud-vest a judeţului Bacău, la 17 km de Târgu Ocna, într-o mică depresiune, îngustă şi lungă, pe valea pârâului Slănic, la o altitudine de 530 m. Primii locuitori ai Slănicului au fost 12 familii de ţărani care lucrau la ocnele de sare, aduşi de serdarul Spiridon la începutul secolului al XIX-lea, pentru a amenaja izvoarele tămăduitoare descoperite aici. Printre ei se aflau şi câţiva catolici, care au depins până în anul 1990 de Parohia Cireşoaia. Biserica din "Perla Moldovei" - titulatură primită de staţiune în anul 1883 - a fost construită din piatră şi a fost sfinţită în ziua de 8 septembrie 1943. Peste aceasta a fost zidită o biserică nouă, ce a fost sfinţită în ziua de 12 iunie 1999. În acest lăcaş de cult s-au ţinut acum pentru a treia oară misiuni populare.

Tema acestor zile de har a fost inspirată de situaţia tragică a multor familii, care sunt "micile Biserici" ale unei dieceze, şi a ilustrat relaţia strânsă care trebuie să existe între familii şi Euharistie. Înainte de aceste zile, creştinii s-au pregătit şi au reflectat asupra unor aspecte principale în vederea trăirii intense a "exerciţiilor spirituale pentru laici". Iată câteva din temele meditate:

1) La întrebarea Ce sunt misiunile populare? s-au găsit câteva răspunsuri interesante: un timp potrivit pentru reînvigorarea vieţii creştine în familiile noastre, un timp propice pentru a lucra mai profund ca de obicei, pentru a ne purifica şi a primi sămânţa cuvântului lui Dumnezeu în sufletul nostru; un timp al mântuirii şi al harurilor bogate pentru fiecare creştin, întrucât misiunile sunt zile în care sufletul stă sub ploaia bogată a harurilor, a rugăciunii asidue, a învăţăturii şi a exemplelor bune, a cererii de iertare etc.; un timp de gândire, de trăire mai intensă a adevărurilor evanghelice, un timp de rugăciune mai arzătoare, un timp de convertire.

2) Un al doilea punct de reflecţie a fost: De ce trebuie să participăm la sfintele misiuni? S-au analizat doua chestiuni principale: a) Pentru că suntem datori faţă de Dumnezeu, care ne invită mereu prin cuvintele Fiului său: "Veniţi la mine toţi...". Sfintele misiuni sunt unul din roadele cele mai preţioase ale pătimirii lui Isus şi de aceea avem datoria de a sorbi din izvoarele mântuirii. b) Pentru că suntem datori faţă de noi înşine, care suntem păcătoşii. Avem nevoie de misiuni pentru a renunţa la păcatele noastre şi a căuta calea adevărului, a iubirii şi a păcii, adică a sfinţeniei.

3) Un an treilea aspect s-a referit la modalităţile în care putem profita de sfintele misiuni. În această privinţă s-au găsit o sumedenie de variante: să participăm la predici, să chemăm şi pe alţii, să le povestim celor care nu le-au ascultat, să ne notăm undeva gândurile, hotărârile care ne-au atins la suflet; să ne rugăm mai mult, să participăm la sfintele Liturghii, să ne rugăm mai mult în familie; să ne corectăm greşelile zilnice, să ne spovedim şi să ne împărtăşim.

4) Ca orice eveniment şi misiunile populare trebuie să aibă un scop. Acesta este convertirea personală, familială şi comunitară. Sfintele misiuni trebuie să ne îndemne la o cercetare amănunţită a conştiinţei, la nişte hotărâri bune şi statornice, la o spovadă bună, sinceră şi plină de încredere. Isus şi-a început activitatea publică zicând: "Timpul s-a împlinit. Împărăţia lui Dumnezeu este aproape; convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie". În acelaşi timp, trăirea intensă a misiunilor populare duce la un ataşament mai mare faţă de sacramentul Euharistiei, căci Isus se oferă tuturor oamenilor ca hrană pentru viaţa veşnică, invitându-ne mereu" "Luaţi şi mâncaţi..., acesta este trupul meu".

5) Întrucât tema acestor misiuni a fost strâns legată de sacramentul Căsătoriei, o ultimă problemă abordată a fost: Ce rol au sfintele misiuni pentru familiile dumneavoastră? Răspunsurile au fost variate, dar s-a ajuns la următoarea concluzie: În aceste zile de misiuni familie trebuie să caute a afla care este voinţa lui Dumnezeu referitoare la ele. Familia trebuia să fie, în planul lui Dumnezeu, continuarea creaţiei, care este participarea la viaţă prin iubire. Dumnezeu creează, dă viaţă fiinţelor pentru că e bun, pentru că e iubire, iar iubirea tinde să se răspândească, să se comunice. În această lumină, familia ne apare ca realitatea voită de Dumnezeu pentru ca viaţa să se răspândească în timp, prin intermediul iubirii. Familia este cuibul vieţii şi leagănul iubirii totale, unice şi exclusive, indisolubile.

Multe din aceste aspecte au fost surprinse şi dezvoltate de părintele predicator Toma Encuţă, paroh de Săbăoani. Din cadrul predicilor ţinute, am selectat câteva fragmente: "Omul caută mereu fericirea, dar oare unde o găseşte? Sufletul său este însetat de această căutare, dar pentru a o găsi trebuie să fie înţelept... O modalitate concretă de a găsi fericirea adevărată este şi realitatea familiei, în care trăiesc cei mai mulţi dintre credincioşi... Familia este un dar al Domnului făcut omului. Dumnezeu a stabilit ca omul să vină în lume într-o familie. El a pecetluit acest legământ sacru cu un sigiliu divin. Lucrarea lui Dumnezeu este minunată şi o putem percepe numai cu ochii credinţei... Familia a fost ridicată la rang de sacrament, de aceea mare este responsabilitatea părinţilor de a conlucra la opera creaţiei: atât a vieţii trupeşti, cât mai ales a celei spirituale... Creşterea vieţii spirituale în orice familie se realizează prin intermediul Euharistiei. Ea ne cheamă pe toţi la o viaţă virtuoasă..."

Liturghia de încheiere a acestor misiuni populare a fost prezidată de pr. Valentin Cochior, decan de Moineşti.

Pr. Alois Moraru

lecturi: 123.