Cacica: Ziua Persoanelor Consacrate la nivel diecezan

Duminică, 5 octombrie, a avut loc în basilica minor din Cacica întâlnirea reprezentanţilor călugărilor şi călugăriţelor care activează în Dieceza de Iaşi, sărbătorind la nivel diecezan Ziua Persoanelor Consacrate. În lume există în cadrul Bisericii Catolice mai mult de 1.000.000 de bărbaţi şi femei care împreună formează marea familie a persoanelor consacrate şi a membrilor societăţilor de viaţă apostolică. În Dieceza de Iaşi sunt 12 congregaţii de bărbaţi, 32 de congregaţii de femei; 182 de călugări; 478 de călugăriţe; 191 de fecioare consacrate; 80 de preoţi călugări; 117 studenţi şi 221 de elevi în instituţii ale ordinelor călugăreşti.

Acest pelerinaj se face deja de câţiva ani. Pentru că pe 2 februarie este greu să se adune persoanele consacrate, PS Petru Gherghel a dorit ca această întâlnire să aibă loc la Cacica; astfel s-a celebrat Ziua Persoanelor Consacrate la nivel diecezan. În ziua de 12 septembrie păstorul diecezei a adresat tuturor persoanelor consacrate din dieceză o scrisoare în care se spune că "în intenţia de a favoriza cunoaşterea reciprocă, împărtăşirea experienţelor proprii, a succeselor obţinute sau a dificultăţilor cu care vă confruntaţi, vă invităm pe toţi la un moment comun de rugăciune, verificare şi reflecţie".

La ora 10.00 a început pelerinajul pe jos spre biserică, din intersecţie (de la o distanţă de 2-3 km). Au fost prezenţi în pelerinaj peste 300 de călugări şi călugăriţe; s-a recitat sfântul Rozariu şi s-a cântat.

La ora 11.00 a avut loc sfânta Liturghie pontificală concelebrată prezidată de ES Jean-Claude Périsset, nunţiul apostolic în România, împreună cu PS Piotr Libera, secretar al Conferinţei Episcopale Poloneze, PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi, PS Anton Coşa, episcop de Chişinău, şi un mare număr de preoţi. Lecturile, rugăciunea credincioşilor şi oferirea darurilor au fost făcute de persoane consacrate. În cuvântul de la predică, PS Piotr Libera a subliniat importanţa rugăciunii sfântului Rozariu: "Tocmai una dintre formele de contemplaţie este Rozariul, care este o rugăciune evanghelică. Recitându-l, creştinul se întoarce spre izvorul credinţei, adică la Sfânta Scriptură. Tocmai în Sfânta Scriptură găsim forma şi conţinutul Rozariului. Partea principală a rugăciunii: Bucură-te, Marie, citează salutul arhanghelului Gabriel din scena Bunei-Vestiri a Mariei. Partea următoare este salutul şi binecuvântarea Elisabetei. De asemenea, rugăciunea Tatăl nostru este prezentă în evanghelie, deoarece însuşi Cristos a transmis-o apostolilor săi, iar Slavă Tatălui este o formă dezvoltată a cuvintelor lui Isus spuse în momentul trimiterii lor pentru a propovădui vestea cea bună. Dintre misterele contemplate, numai Adormirea Maicii Domnului şi Încoronarea Mariei ca regina cerului şi a pământului nu provin direct din sfânta Scriptură, totuşi sunt inspirate de ea. Aşadar, provenienţa biblică a sfântului Rozariu face din el o rugăciune cristocentrică, adică avându-l în centru întotdeauna pe Isus Cristos".

După Împărtăşanie a avut loc reînnoirea voturilor de castitate, sărăcie şi ascultare ale persoanelor consacrate.

La sfârşitul sfintei Liturghii a urmat cuvântul de mulţumire al pr. Romuald Bulai, paroh de Cacica, cu invitaţia ca fiecare persoană să-şi facă o analiză a vieţii pentru a vedea unde mai are de lucrat pentru a ajunge la sfinţenie. După sfânta Liturghie, la ora 14.00, a avut loc prezentarea temei sinodale: "Vocaţia la viaţa consacrată şi persoanele consacrate în slujirea Bisericii", după care PS Libera a prezentat activitatea persoanele consacrate care activează în Polonia şi cât de necesară este această vocaţie în lume. La ora 16.00 a urmat adoraţia euharistică şi încheierea pelerinajului.

Sr. Lenuţa Băcăoanu

* * *

Predica PS Piotr Libera la Cacica

Laudetur Iesus Christus!

1. Cu mare bucurie salut pe păstorul Bisericii lui Cristos din Iaşi, PS Petru Gherghel, care m-a invitat să vizitez acest sanctuar marian şi să ne rugăm împreună. Dumnezeu să vă răsplătească, Excelenţă, pentru aceasta invitaţie, pe care o preţuiesc foarte mult, pentru că îmi permite să mă întâlnesc pentru prima oară cu realitatea Bisericii de pe pământ românesc. Cu mare bucurie salut pe nunţiul apostolic, arhiep. Jean-Claude Périsset. Salut din suflet pe preoţii diecezani, călugării, călugăriţele şi toate persoanele consacrate. Transmit călduroase salutări tuturor pelerinilor, care au venit aici de pe diferite meleaguri ale ţării dv., atât de frumoasă, pentru a se ruga în faţă Maicii Domnului.
Dragi fraţi şi surori, primiţi, vă rog, salutări sincere şi cordiale de la Biserica din Polonia, în mod deosebit din partea episcopilor şi a primatului Poloniei, care acum câţiva ani a vizitat acest loc sfânt. "Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Cristos!" (Ef 1,2).

2. Dragilor! Întâlnirea noastră are loc într-o perioadă deosebită. Este luna octombrie, acest timp special, când inimile şi gândurile noastre se îndreaptă spre Domnul şi spre Maica sa, prin contemplaţia misterelor rozariului. Anul care trece a fost trăit ca Anul Sfântului Rozariu. Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea ne-a dăruit o scrisoare apostolică, Rosarium Virginis Mariae, şi a adăugat, pe lângă cele 15 mistere existente, de bucurie, de durere şi de slavă, pe celelalte cinci pe care le-a numit de lumină.
Pe parcursul istoriei, Rozariul a fost şi rămâne în continuare o rugăciune a poporului pelerin al lui Dumnezeu. Fiecare creştin, trecând printre degete boabele Rozariului şi rugându-se, se apropie de desăvârşirea cea mai mare, care este însuşi Dumnezeu. Rozariul exprimă în modul cel mai deplin o sinteză de devoţiuni creştine şi într-o oarecare măsură este chiar un "izvor" al credinţei, speranţei şi dragostei. Merită deci o cinste deosebită nu numai pentru rolul său imens în tradiţie, pe parcursul istoriei Bisericii, ci şi ca o rugăciune actuală în special astăzi.
Observatorii schimbărilor în societatea contemporană notează o regulă interesantă. Pe de o parte, Bisericile şi formele tradiţionale de devoţiuni îşi pierd popularitatea, pe de altă parte, se vorbeşte tot mai mult despre diferitele nevoi ale spiritului. Prezenţa călugărilor budişti pe străzile oraşelor europene, în afara unui sentiment de îngrijorare, trebuie să nască în creştini o hotărâre şi dorinţa unor activităţi pastorale. Oamenii secolului al XXI-lea caută contemplaţia şi Biserica în faţa dorinţelor acestora nu este fără răspuns. Tocmai una dintre formele de contemplaţie este Rozariul, care este o rugăciune evanghelică. Recitându-l, creştinul se întoarce spre izvorul credinţei, adică la Sfânta Scriptură. Tocmai în Sfânta Scriptură găsim forma şi conţinutul Rozariului. Partea principală a rugăciunii: "Bucură-te, Marie", citează salutul arhanghelului Gabriel din scena Bunei-Vestirii a Mariei. Partea următoare este salutul şi binecuvântarea Elisabetei. De asemenea rugăciunea "Tatăl nostru" este prezentă în evanghelie, deoarece însuşi Cristos a transmis-o apostolilor săi, iar "Slavă Tatălui" este o formă dezvoltată a cuvintelor lui Isus spuse în momentul trimiterii lor pentru a propovădui vestea cea bună.
Dintre misterele contemplate, numai "Adormirea Maicii Domnului" şi "Încoronarea Mariei ca regina cerului şi a pământului" nu provin direct din Sfânta Scriptură, totuşi sunt inspirate de ea. Aşadar, provenienţa biblică a sfântul Rozariu face din el o rugăciune cristocentrică, adică avându-l în centru întotdeauna pe Isus Cristos.
Sfântul Părinte, în scrisoarea sa apostolică despre Rozariu, arată rostul acestei rugăciuni şi subliniază caracterul ei meditativ.
"Motivul cel mai important pentru a propune din nou cu tărie practicarea Rozariului este faptul că el constituie un mijloc foarte valid pentru a favoriza printre credincioşi acea îndatorire de a contempla misterul creştin pe care l-am propus în scrisoarea apostolică Novo millennio ineunte drept adevărată şi reală 'pedagogie a sfinţeniei': 'Este necesar un creştinism care să se distingă înainte de toate prin arta rugăciunii'. Deoarece în cultura contemporană, în ciuda atâtor contradicţii, apare o nouă chemare la spiritualitate, datorată şi influenţelor altor religii, comunităţile noastre trebuie să devină mai mult ca oricând 'autentice şcoli de rugăciune'".
Rozariul se situează în cea mai bună şi mai verificată tradiţie a contemplării creştine. Dezvoltându-se în Occident, este o rugăciune tipic meditativă şi corespunde într-un fel "rugăciunii inimii" sau "rugăciunii lui Isus", încolţită în ţinutul Orientului creştin". Rozariul uneşte, aşadar, simplitatea cu profunzimea. Uneşte în sine, într-un fel, spiritualitatea Orientului cu aceea a Occidentului.

3. Misterele Rozariului sunt numite Biblia în miniatură. Precum odinioară în biserici au fost pictate scene biblice pe pereţi, pentru a face accesibil cuvântul lui Dumnezeu săracilor cu ajutorul imaginii (Biblia pauperum), tot aşa se poate spune că Rozariul este o formă a breviarului universal. Anunţarea misterelor trebuie să aprindă imaginaţia, iar, prin contemplaţia lor, omul se scufundă în misterele vieţii lui Isus şi ale Mariei. Completarea misterelor de bucurie, de durere şi de slavă cu misterele de lumină (introduse în ultimul timp de către papa Ioan Paul al II-lea) dezvoltă dimensiunea cristologică a rugăciunii Rozariului. Scenele: Botezul în Iordan, începutul semnelor în Cana Galileii, propovăduirea veştii celei bune, schimbarea la faţă şi instituirea Euharistiei ne ajută la contemplarea mai adâncă a misterelor lui Cristos. Aşadar, nu suntem limitaţi doar la cele cincisprezece sau chiar douăzeci de mistere ale Rozariului, ci ne deschidem la profunzimea misterelor lui Dumnezeu, care depăşeşte orice ştiinţă. Când amintim împreună cu Maria viaţa lui Cristos, lumina harului ne permite să vedem în el nu numai pe Dumnezeu, ci şi misterul omului, demnitatea zămislirii, naşterii, educaţiei, căsătoriei, muncii şi morţii sale. Dragi fraţi şi surori, cu deosebită emoţie îmi amintesc rugăciunea Rozariului, pe care o recitam în biserica mea parohială, acum aproape 50 de ani ca seminarist, apoi în zilele mohorâte ale serviciului militar, pe care îl făceam într-o localitate mică pe lângă graniţa cu fosta Uniune Sovietică. Îmi amintesc Rozariul recitat în tăcerea capelei Seminarului din Cracovia şi acela recitat printre zgomotele autobuzului prin Roma, în timpul studiilor în Cetatea Eternă. Câte zile, luni şi ani s-au înşirat pe aţa Rozariului meu după aceste momente... Uneori ele au fost pline de soare şi de bucurie, însă des au fost însoţite de luptă şi de dorinţa de a birui slăbiciunea omenească. Totul însă se armoniza în cele trei părţi ale Rozariului, din care izvora puterea de a stărui în credinţă. Rozariul este în continuare o rugăciune vie şi niciodată nu se îndepărtează din mâinile omului, pentru că viaţa lui Isus şi a Mariei contemplată într-însul seamănă atât de mult cu viaţa fiecăruia dintre noi.

4. În aceasta operă a sfinţeniei mântuitoare a bucuriilor şi a durerilor noastre un rol deosebit şi irepetabil l-a avut Maica Mântuitorului. Viaţa ei este legată cu viaţă noastră. Amintind-o pe ea, trecând printre degete boabele Rozariului, totdeauna ne gândim la viaţa ei şi la viaţa noastră. Maria prin Rozariu ne învaţă să înţelegem marile opere ale lui Dumnezeu. Ne aminteşte, de asemenea, să fim atenţi la tot ceea ce Dumnezeu face în viaţa noastră. Ne aminteşte să fim prompţi pentru a ne sacrifica întotdeauna, pentru a împlini voinţa Tatălui ceresc, chiar şi când viaţa noastră devine un chin. Rozariul este rugăciunea speranţei. Credem că, spunându-l, vom fi mai aproape de Dumnezeu, credem că mama noastră, care mijloceşte în faţa lui, a obţinut deja slava mântuirii. Prin mijlocirea Mariei suntem mai aproape de Fiul ei.
Adăugarea misterelor de lumină la Rozariu face ca această rugăciune să devină pentru noi mai dragă, mai bogată în conţinutul biblic, dezvăluind totodată valorile ei supranaturale. Sfântul Părinte a făcut acest lucru arătând înţelepciunea carismatică a succesorului lui Petru. Tocmai el, Ioan Paul al II-lea, este un mare apostol al Rozariului. S-ar putea spune că toţi aceşti 25 de ani ai pontificatul său au fost înşiraţi în ritmul Rozariului rostit zilnic. Rozariu îl însoţeşte pe Sfântul Părinte în mod cotidian. Adesea chema şi cheamă oamenii din toate păturile sociale, familiile creştine, pe tineri, persoane bolnave şi în vârstă, la recitarea acestei rugăciuni, pe care el însuşi o iubeşte atât de mult. Peste două zile, la 7 octombrie, în ciuda bolii şi suferinţelor, va merge la sanctuarul din Pompei, în sudul Italiei, pentru a se ruga Maicii Domnului, regina sfântului Rozariu, şi pentru a se ruga pentru pacea în lume şi în familie.
La sfârşitul Anului Sfântului Rozariu, dorim acum în această Euharistie să-i mulţumim Domnului pentru toate harurile primite prin mijlocirea Maicii sale. Să imităm în viaţa noastră creştină, familiară, sacerdotală sau călugărească, iubirea Sfântului Părinte pentru Rozariu. Urmând exemplul lui, să repetăm des cuvintele rugăciunii adresate Reginei sfântului Rozariu:
"O Rozariu binecuvântat al Mariei, lanţ suav care ne legi de Dumnezeu, legătură de iubire care ne uneşti cu îngerii, turn de scăpare în atacurile infernului, liman sigur în naufragiu, noi nu te vom părăsi niciodată. Tu ne vei fi mângâiere în ceasul agoniei. Şi ultima rostire a buzelor noastre va fi numele tău dulce, o regină a Rozariului de la Pompei, o Maica noastră iubită, o scăpare a păcătoşilor, o supremă mângâietoare a celor mâhniţi. Fii pretutindeni binecuvântată, acum şi întotdeauna, pe pământ şi în cer".

Sanctuarul marian Cacica, Dieceza de Iaşi, România, 5 octombrie 2003

Ep. Piotr Libera,
secretarul general al Conferinţei Episcopatului Polonez

lecturi: 123.