Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 VIAȚA DIECEZEI 

A trecut la Domnul

Valentin Farțade-Gabor, unul dintre preoții franciscani, de curând sfințit (28 iunie), în vârsta de 26 de ani, a murit sâmbătă, 5 iulie, într-un accident rutier, în timp ce se îndrepta spre satul natal (Valea Mare), unde urma ca duminică, 6 iulie, să celebreze prima lui sfântă Liturghie. A fost dus de urgență la spital la Iași, dar nu a mai putut fi salvat. La ora 4 dimineață a trecut la cele veșnice. Și-a făcut studiile la Bologna și Assisi, iar ultimul an l-a petrecut ca diacon la sanctuarul marian din Cacica. Înmormântarea a avut loc la Valea Mare (BC), luni, 7 iulie, începând cu ora 10.30.

Apucase să celebreze șapte Liturghii. Este al douăzecilea preot din Valea Mare. Satul a fost îmbrăcat în sărbătoare ca la primiție: multe flori; covoare și ștergare artizanale pe garduri. Oamenii au venit de departe: de la Cacica și din satele apropiate. Liturghia s-a oficiat afară. Peste 120 de preoți au concelebrat. PS Anton Coșa, episcop de Chișinău a prezidat Liturghia. La altar a fost și pr. Ioan Ciuraru, provincial al Fraților Minori Conventuali, precum și Mons. Grigore Duma, fiu al satului. De asemenea, au fost numeroși preoți, fii ai satului, precum și colegii preotului răposat de curând sfințiți.

La începutul Liturghiei pr. Victor Emilian Dumitrescu a ținut necrologul. În predică PS Anton Coșa a vorbit despre misterul preoției. "Părintele Valentin, a spus episcopul, serbează primiția în tăcere! El nu mai poate cânta, dar în locul lui cântă îngerii, sfinții; el nu celebrează după ritualul prevăzut de Biserică, dar celebrează Liturghia cerească... Preoția sa este veșnică! Este părticică a preoției lui Cristos, marele și unicul preot, care s-a jertfit pe sine, o dată pentru totdeauna, pentru mântuirea noastră... Dar planurile lui Dumnezeu cu părintele Valentin au fost altele decât cele așteptate de el și de toți ceilalți. El nu a apucat să fie repartizat într-o comunitate în noua calitate. El nu va mai predica, nici nu va mai administra sfintele taine; mâna sa nu se va ridica niciodată să binecuvânteze sau să mângâie pe cei oropsiți".

La finalul Liturghiei părintele provincial, Ioan Ciuraru, a rostit câteva rugăciuni pe care preotul răposat obișnuia să le facă; a încurajat familia, pe frații franciscani și pe săteni; a specificat, de asemenea, că părintele Valentin era cunoscut ca "fratele care se roagă mult". Episcopul de Chișinău a transmis gândurile și sentimentele de durere ale PS Petru Gherghel și PS Aurel Percă.

Preotul răposat a fost apoi purtat spre cimitir de către colegii lui. A fost depus în cavoul preoților, alături de ep. Ioan Duma.

Oamenii, mulți cu lacrimi în ochi, s-au rugat, au cântat și au păstrat tăcerea. În fața planurilor lui Dumnezeu, a tainei pe care o păstrează, nu poți decât să te rogi și să taci.

Să se odihnească în pace!

Pr. Cornel Cadar

* * *

Predică la înmormântarea pr. Valentin Farțade

Valea Mare - 7 iulie 2003

Prea cucernice părinte provincial, îndurerată familie, dragi confrați preoți, iubiți credincioși,

Participăm la un moment, poate nemaiauzit prin locurile noastre. Ne-am adunat în jurul părintelui Valentin, la prima sa sfântă Liturghie în satul natal, împreună cu cei dragi ai săi, familia, prietenii, cunoscuții, colegii din copilărie, preoți și persoane consacrate, satul întreg îmbrăcat în sărbătoare! Se cuvenea toată atenția pentru acest tânăr frumos, mereu amabil cu toți, cu zâmbetul pe față, plin de spiritul de sacrificiu! Cum să nu fii prezent la o așa sărbătoare!

Cu toate acestea, cei mulți abia își mai stăpânesc lacrimile; părintele Valentin serbează primiția în tăcere! El nu mai poate cânta, dar în locul lui cântă îngerii, sfinții; el nu celebrează după ritualul prevăzut de Biserică, dar celebrează Liturghia cerească. Și noi credem că el se unește la Liturghia noastră, pentru că mărturisim simbolul credinței, "cred în împărtășirea sfinților". Comentând acest paragraf, Catehismul Bisericii Catolice spune: "Unirea dintre cei aflați pe cale și frații care au adormit în pacea lui Cristos nu se întrerupe în nici un fel, ci dimpotrivă, după credința statornică a Bisericii, este întărită prin comunicarea bunurilor spirituale".

Părintele Valentin este preot al lui Cristos și rămâne preot pentru vecie; moartea lui trupească nu-i poate răpi pecetea preoțească dobândită doar cu câteva zile în urmă, prin impunerea mâinilor episcopului și prin ungerea cu uleiul sfânt. Preoția sa este veșnică! Este părticică a preoției lui Cristos, marele și unicul preot, care s-a jertfit pe sine, o dată pentru totdeauna, pentru mântuirea noastră. Părintele a celebrat jertfa lui Cristos doar de câteva ori; și chiar dacă ar fi celebrat doar o singură dată, ar fi fost suficient. El s-a făcut părtaș la mântuirea adusă de Cristos. El a devenit "alter Christus", un alt Cristos.

Ca orice om, și părintele a fost un căutător de Dumnezeu! Dar ca preot a fost omul lui Dumnezeu! Orice creatură umană, făcută după chipul și asemănarea lui Dumnezeu trebuie să-l caute pe creatorul său, pentru a-l cunoaște și a-l iubi, trăindu-și astfel în mod deplin vocația sa. Însă preotul are cu Dumnezeu un raport special și unic, este ambasadorul lui Dumnezeu și împărțitorul misterelor sale; el devine amicul, confidentul său. Este predilectul lui Dumnezeu, ales pentru a predica tuturor cuvântul dătător de viață și astfel să-i poarte la mântuire.

Preotul știe că toate lucrurile pământești, problemele mai mari sau mai mici care frământă omenirea și îi fac să sufere pe oameni, crizele și speranțele sociale, politice, toate trec. Peste toate însă rămâne preoția. Preotul știe că el este un sol al lui Cristos, iar steagul său este crucea, cea care îl poartă la victorie. Armele sale sunt sacramentele, rugăciune și activitatea apostolică. Câmpul său de luptă se află acolo unde se găsesc sufletele care trebuie salvate. Nu are liniște decât atunci când îi știe pe toți la adăpost. Preotul știe că nu poate pune mai sus nici măcar propria viață, de aceea, pentru gloria lui Dumnezeu, el își dă viața cu bucurie. Dar planurile lui Dumnezeu cu părintele Valentin au fost altele decât cele așteptate de el și de toți ceilalți. El nu a apucat să fie repartizat într-o comunitate în noua calitate. El nu va mai predica, nici nu va mai administra sfintele taine; mâna sa nu se va ridica niciodată să binecuvânteze sau să mângâie pe cei oropsiți. El nu a apucat nici măcar să audă felicitările noastre, cântecele de primiție, poeziile de-acum bine cunoscute care slăvesc demnitatea preotului. El a plecat dintre noi, dar noi toți l-am fi voit între noi. Și plecarea lui ne-a lăsat înmărmuriți. Cu toate acestea el rămâne cu noi.

Memoria sa va dăinui în inima celor care l-au iubit, în primul rând în a familiei sale, a părinților care i-au dat viață și l-au crescut, a fraților și a surorilor care l-au îndrăgit; va rămâne în memoria familiei sale religioase, a superiorilor și formatorilor care l-au prețuit și care și-au legat de dânsul atâtea speranțe, a colegilor și a tuturor fraților care au văzut în el un frate sincer cu sine și cu Dumnezeu. El va rămâne în memoria noastră a tuturor! Satul îl va pomeni mereu ca pe cel de-al 20-lea preot între fii satului și, mai mult, ca pe preotul lui Cristos, care, având proaspăt harul preoției, s-a învrednicit de a fi chemat în patria fericirii mai curând.

Memoria unui preot nu se stinge niciodată. Preotul, și viu și mort, este o predică vie care cheamă pe oameni la Dumnezeu. Am auzit din viu grai o întâmplare de prin părțile în care sunt episcop, despre un preot care a fost arestat în timpurile crâncene de prigoană religioasă și care, după ce a fost anchetat, schingiuit, în cele din urmă a fost împușcat împreună cu cei câțiva creștini care voiau să-l apere cu trupurile lor. Cineva a reușit să îngroape trupul neînsuflețit al preotului martir într-un loc retras. Acel loc a devenit sanctuarul acelui sat; acolo veneau oamenii să boteze copii, acolo, în fața mormântului, se încheiau căsătoriile, acolo se aduceau copii pentru a fi inițiați în tainele credinței. Când peste ani și ani, după redobândirea libertății religioase, episcopul locului a venit să viziteze pentru prima dată acea comunitate, a fost extrem de surprins să găsească acolo atâta credință. Mirarea i-a fost curmată de o bătrânică, care cu un gest tainic, l-a tras pe episcop de mână și l-a condus la mormântul preotului. "Părintele nostru a fost mereu cu noi. Chiar mort fiind, el ne-a vorbit despre Dumnezeu!" a adăugat femeia gata să verse lacrimi. Iubiți frați, singura mângâiere pe care o putem aduce părintelui astăzi este aceea de a-l pomeni în rugăciunea noastră; el va rămâne cu noi în rugăciunea și în speranța noastră; noi credem că Dumnezeu, în milostivirea sa, l-a fericit dăruindu-i cununa biruinței. Așa cum spune cartea Înțelepciunii: "Sufletele celor drepți sunt în mâinile lui Dumnezeu, și vor trăi cu el în iubire". Nu-i vor folosi nici lacrimile și nici durerea noastră. În schimb se va bucura în Domnul pentru rugăciunile și faptele noastre. Doamne, odihnește în pace pe robul tău preot Valentin! Amin.

* * *

Necrologul

Iubiți confrați,

Cu durere în suflet, vă aducem tuturor la cunoștință vestea morții confratelui nostru, preot nou sfințit, Valentin Farțade-Gabor, în vârstă de 26 de ani, în ziua de 5 iulie 2003, în urma unui accident rutier întâmplat în seara zilei de 4 iulie 2003, în jurul orei 22.00. A doua zi, 6 iulie, urma să aibă primiția la Valea Mare. După ce mai întâi a fost transportat la Spitalul Județean Suceava, a fost trimis urgent la Spitalul "Sf. Spiridon" din Iași, unde a decedat către ora 4.00. Confrații, după ce, mai întâi, l-au depus în capela Institutului Franciscan din Roman, l-au însoțit, în seara zilei de 5 iulie la Valea Mare, unde mult popor l-a așteptat la intrarea în sat cu lumânările aprinse și l-au condus în biserica parohială. Aici s-a celebrat sf. Liturghie. Înmormântarea a avut loc la Valea Mare, azi, 7 iulie 2003, cu participarea a 120 preoți, mai ales a celor 18 confrați cu care a fost sfințit preot și care l-au dus pe umerii lor până la cimitir. A fost prezent Mons. Anton Coșa, episcop de Chișinău, care a prezidat și a rostit predica. A participat foarte mult popor și persoane consacrate, nu numai din Valea Mare, dar și din satele învecinate. Trupul a fost depus în cavoul preoților din cimitirul sătesc, alături de Mons. episcop Ioan Duma.

* * *

Pr. Valentin Farțade-Gabor din Valea Mare (BC) s-a născut la Bacău în ziua de 17.12.1976, fiind al patrulea dintr-o familie cu nouă copii (3 fii și 6 fiice). După ce a urmat ciclul școlar primar și gimnazial, la Școala generală nr. 2 din Valea Mare, în toamna anului 1991 a intrat la Seminarul Liceal Franciscan din Roman, unde a obținut bacalaureatul în anul 1995. Pr. Luca Lucian, parohul lui în vremea aceea, recomanda pentru seminar pe acest "bun credincios și ministrant al altarului", cu convingerea că "tânărul, cu ajutorul bunului Dumnezeu, va reuși să-și realizeze vocația sa de a deveni un preot bun și sfânt".

După terminarea liceului, în toamna anului 1995, Valentin - la Huși - începe anul de probă al noviciatului. Pr. Valentino Maragno, recomandându-l pentru profesiunea voturilor temporale, scria despre el: "Valentin a intrat motivat în noviciat și imediat a demonstrat angajare și seriozitate pe drumul formării. Este un tânăr bogat din punct de vedere spiritual, constant în rugăciunea personală, serios în munca de formare, atent și capabil de a interioriza ceea ce își însușește. Este sociabil cu frații și transparent în relațiile interpersonale" (1). După terminarea noviciatului a fost trimis de către superiori în comunitatea formativă din Longiano-Cesena (Italia) pentru anul propedeutic și doi ani de filozofie făcuți la "Antonianum" din Bologna (1996-1999).

Pr. rector Fabrizio Bonelli, în relația lăsată, scria despre Valentin: "Excelează în rugăciunea comunitară și mai ales în cea personală, unde este un exemplu pentru toți frații. [...] Se angajează mult pe drumul de creștere ascetică, lucru nu întotdeauna vizibil în exterior. Este atent la necesitățile comunității și se arată generos și disponibil în a-i ajuta pe confrați. Foarte interesat de spiritualitatea mariană-kolbiană" (2). Până în ziua de astăzi, fr. Valentin a rămas în memoria acelor confrați italieni cu titlul: "Fratele care se ruga mult" (3).

În 1999 este trimis pentru studii la Assisi, unde anul trecut a terminat cu succes studiile teologice. Anii de pregătire și de formare îl conduc pe Valentin la profesiunea solemnă și definitivă în Ordinul Fraților Minori Conventuali, făcută la Hălăucești, în ziua de 1 septembrie 2001. Pr. rector din Assisi, Alfredo Avallone, prezentându-l pentru profesiunea solemnă, își începe relația cu aceste cuvinte: "O istorie vocațională - cea a lui Valentin - ce consistă într-o cale simplă de graduală intimitate cu Dumnezeu, în descoperirea de sine și o dăruire totală în slujirea fraților. O istorie vocațională marcată de fidelitate cotidiană, care îl conduce pe Valentin la descoperirea lui Dumnezeu, Tată bun și milostiv". Iar în relația care urmează mărturisește că "viața în Duh este dimensiunea cea mai trăită și privilegiată a fr. Valentin. Foarte exigent cu sine în drumul de convertire, caută spații și momente de tăcere pentru a se uni cât mai intim cu Domnul. Iese în evidență prin rugăciunile de mulțumire". Și încheie afirmând: "Să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru acest frate și să-i încredințăm sf. Fecioare marea sa dorință de consacrare totală" (4).

Anul trecut, în ziua de 4 octombrie, fr. Valentin devine diacon, iar ascultarea îl trimite pentru anul de pastorală să slujească credincioșilor și pelerinilor în sanctuarul marian din Cacica, loc potrivit pentru pregătirea la preoție datorită unei profunde pietăți mariane pe care fr. Valentin a cultivat-o mereu. Semnificative cuvintele pr. Romuald Bulai, superiorul și parohul său de la Cacica, care, în relația scrisă pentru admiterea sa la treapta preoției, dă mărturie despre fr. Valentin spunând: "Am avut posibilitatea să-i admir calitățile și virtuțile cu care Dumnezeu l-a înzestrat și pe care printr-o grijă deosebită și le păstrează" (5). Astfel pregătit, fr. Valentin, în ziua de 28 iunie, este sfințit preot la Roman de către Preasfințitul Petru Gherghel, episcop de Iași, iar ascultarea urma să-l trimită din toamnă la Roma ca să-și definitiveze studiile printr-o specializare în teologia spirituală.

În cererea sa pentru a fi admis la darul preoției, scrisă în luna aprilie a acestui an, fr. Valentin a lăsat scris: "Sunt conștient - atât cât Domnul mi-a dat să înțeleg - de marea responsabilitate și misiune pe care Cristos, prin Biserica sa, o încredințează acelora pe care i-a chemat și care, în libertatea inimii, răspund la această chemare. Întru aceasta mă încredințez Preasfintei Treimi în care își află originea orice vocație și misiune, mijlocirii preasfintei Fecioare Maria, a seraficului nostru părinte Francisc și a tuturor sfinților și ajutorului vostru fratern - prin cuvânt și trăire - pentru ca (dacă Domnul va binevoi să-mi dea acest har), să trăiesc din plin această chemare și dăruire și să ne bucurăm cu toții de răsplata slujitorilor credincioși" (6).

Pe acest pământ, în mijlocul nostru, a fost preot doar pentru o săptămână, dar preoția-i veșnică și credința creștină ne îndeamnă să credem că în ziua de 5 iulie, când Tatăl ceresc l-a chemat la sine în urma unor circumstanțe tragice, din punctul nostru de vedere, a făcut-o pentru a ni-l reda pe pr. Valentin într-o altă ipostază, cea de preot mijlocitor pe lângă tronul îndurării divine, pentru toți: pentru lumea din care a plecat, pentru Biserică, pentru Ordinul Franciscan, pentru satul copilăriei sale și pentru familia sa. Dumnezeu, în nesfârșita sa îndurare, să-i primească sufletul. Nouă nu ne rămâne decât să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru că l-a chemat și l-a ales și îndeosebi pentru că astăzi, când celebrăm primiția sa pentru cer, ne dă tuturor nu numai binecuvântarea sa de preot nou sfințit, dar cea de preot nou glorificat în împărăția celor drepți. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Fr. Victor-Emilian Dumitrescu, secretar provincial

------------------------
(1) Pr. Valentino Maragno, Relație pentru profesiunea simplă, iunie 1996.
(2) Pr. Fabrizio Bonelli, Relație la terminarea anului propedeutic de la Longiano, iulie 1997.
(3) Pr. Provincial de Bologna, Antonio Renzini, în mesajul e-mail de condoleanțe din 6 iulie 2003.
(4) Pr. Alfredo Avallone, Relație pentru profesiunea solemnă, 14 mai 2001.
(5) Pr. Romuald Bulai, Relație pentru preoție, 8 mai 2003.
(6) Cererea pentru admiterea la Preoție, 12 aprilie 2003.

* * *

Rugăciunea fr. Valentin conținută în cererea pentru profesiunea solemnă
(Assisi, 28 aprilie 2001)

"Îți mulțumesc, Doamne, pentru că întâlnindu-te pe tine, eu, treptat, m-am întâlnit cu mine însumi, în umanitatea mea slabă, sensibilă, dar și puternică prin harul tău. Te-am întâlnit și am văzut asistența ta în timpul anilor petrecuți în seminar. Întâlnindu-te pe tine, privirea ta, am învățat să mă privesc cu ochii tăi, să mă accept așa cum sunt și astfel să te laud pentru ceea ce sunt, pentru că "m-ai făcut precum o minune"...

Îți mulțumesc, pentru că, urmându-te pe tine, timid și începător, ai pus alături de mine și alți frați, alături de care să pășesc către tine. Împreună cu ei și de la ei am învățat să mă bucur și să sufăr, să te iubesc și să te laud. Îți mulțumesc pentru acest dar de iubire! Dă-mi o inimă nouă, dă-mi ochii tăi pentru ca să primesc și să accept din ce în ce mai mult acest dar, cel al fraților mei!

Îți mulțumesc, apoi, pentru că, suscitând în mine dorința de a te cunoaște și de a te urma, mă chemi să fiu martorul tău în mijlocul oamenilor, frații mei, pentru că, cu toate piedicile mele, mă pregătești să mă trimiți în mijlocul oamenilor pe care tu i-ai iubit și îi iubești așa de mult. E mare această misiune, Doamne, și știu că eu, cu puterile mele, nu voi reuși. Îți mulțumesc pentru că m-ai găsit vrednic de încredere în a mă pregăti pentru această misiune.

Îți mulțumesc pentru familia (franciscană) în care am fost primit o dată cu profesiunea simplă, acum aproape cinci ani, și pentru mijloacele pe care mi le-ai pus la dispoziție, pentru oportunitățile pe care mi le-ai pus înainte, de-a lungul drumului meu parcurs cu tine, pentru a te cunoaște și pentru a te iubi mai mult, a formatorilor care m-au călăuzit sau - mai bine - care m-au ajutat să mă las condus de Duhul tău. Dă-mi mereu foame și sete după tine, Doamne! Dă-mi sentimentele tale! Întoarce-mă către tine, împreună cu frații mei!"

* * *

Rugăciunea fr. Valentin conținută în cererea pentru diaconat
(Assisi, 3 aprilie 2002)

"Doamne, tu mă chemi să slujesc, să învăț la școala ta să slujesc, nu prin capacitățile mele, nu prin demnitatea și prin meritele mele... Tu știi că eu de la mine însumi nu pot să fac nimic. Iată persoana mea, brațele mele și darurile pe care tu însuți mi le-ai dat pentru a te sluji. Sunt slabe, Doamne, dar cu ajutorul tău vor face lucruri mari... acele lucruri pe care tu însuți le ceri de la mine...

Iată picioarele mele, nesigure, uneori tremurânde, dispuse pentru a te purta pe drumurile lumii. Fă-le puternice, după cum vrei și când vrei tu. Fii tu însuți forța mea!

Iată gura mea, vocea mea slabă... Pune în inima mea cuvintele tale, în gura mea mesajul tău de mântuire... Iată-mă, în întregime al tău, Doamne Isuse, slujitorul Tatălui și al nostru... Fă-mă slujitorul tău, pentru că a te sluji pe tine înseamnă a domni!

Cred, Doamne, că prin acest dar îmi vei da și harul, lumina, puterea și tot ajutorul tău pentru a împlini acest minister după voința ta... Pregătește-mă după cum vrei tu, Doamne, să primesc și să trăiesc acest dar al tău!"


 

lecturi: 123.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat