Moment liric:
Timp împlinit spre mântuire
Atunci a revenit în crugul său,
Din entropii, sensuri rebele,
Un univers schimbat de primul rău,
Cu axa-n crucea cea de stele,
Noi spații murmurând în simfonii,
Valuri de timp, culori în armonii.
Atunci lumina soarelui s-a revărsat,
Pe-un alt Pământ în primenire,
Un cert albastru-n cer înviorat,
Mlădițe-n sol virgin spre devenire,
Din poli spre centru răsucit ecou,
Vibrează înțelept spre un timp nou.
Atunci s-au risipit cumplite neguri,
Ce omului îi închideau privirea,
Din somnul monstruos din alte vremuri,
Pe-aripi de foc, speranța și-a vestit trezirea,
Opace porți ce nemișcau gândirea,
Topite-au fost, spre om venind iubirea.
Atunci a renăscut dorul de Domnul,
Obliterate căi au fost străpunse,
Credința, dar divin, revine-n omul,
În suflete de așteptări pătrunse,
A răscolit din temelii cutume,
A așezat în adevăr o noua lume.
S-a împlinit, în toate, înnoire,
Pământ și Univers, om și credință,
O cale noua de speranța și iubire,
Spre reclădire-a omului ființă.
Zori noi de timp atunci au început,
Un prunc, la Betleem, când s-a născut!
Martin Cata
lecturi: 10.