Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

© Vatican Media
Figuri ale Paștelui

Sfântul Toma care a voit să vadă pentru a crede

De la incertitudine la credința deplină

de Simone Caleffi

Mărturisirea de credință a lui Toma, mai înainte neîncrezător și necredincios, apoi credincios și apostol, este apogeul Evangheliei lui Ioan și este rezultatul adeziunii la Isus și al drumului creștin. Creștinii de astăzi sunt dintre cei care fac mărturisirea de credință, deși nu au văzut, și acceptă mărturia Bisericii. De aici motivația fericirii lor.

Toma, numit Geamănul, "ne reprezintă pe noi toți, care nu eram prezenți în cenacol când Domnul a apărut și nu am avut alte semne fizice sau apariții din partea lui. Și nouă, ca acelui discipol, uneori ne este greu: cum să credem că Isus a înviat, că ne însoțește și este Domnul vieții noastră fără să-l fi văzut, fără să-l fi atins? Cum se poate crede asta? De ce Domnul nu ne dă vreun semn mai evident al prezenței sale și al iubirii sale? Vreun semn ca eu să pot vedea mai bine... Iată, și noi suntem ca Toma, cu aceleași îndoieli, aceleași raționamente", spunea Papa Francisc la Regina Caeli din 24 aprilie 2022.

Pentru evanghelistul Ioan, faptul de a voi "să vadă" și "să atingă" nu este reprobabil. În timpul vieții sale, Isus a făcut încontinuu semne vizibile și tangibile pentru a conduce la credință pe auditorii săi. Totuși, unii s-au oprit la aspectul minunat al semnelor, neînțelegând că acelea trimiteau la realități mai profunde. Toma - imagine a discipolului care trebuie să lucreze mult asupra lui însuși - va înțelege și de aceea, la vederea lui Isus care îl face să vadă și să atingă stigmatele pătimirii sale care rămân și în glorie, va spune: "Domnul meu și Dumnezeul meu!" (In 20,28). "Domn" este traducerea greacă a numelui inefabil al lui Dumnezeu: "Eu sunt". "Dumnezeul meu" este o mărturisire la nivelul divinității.

Timpul semnelor vizibile și tangibile s-a terminat. Cu noua prezență a lui Isus, prin Duhul, apare un nou tip de credință. De acum ea este posibilă fără "a vedea" și "a atinge". Primind mărturia "trimișilor" - adică a apostolilor - și a succesorilor lor, este posibil pentru oameni să ajungă la credință. Ioan nu pare să opună, aici, credința lui Toma celei a viitorilor credincioși. Ea era singura posibilă, pentru generația celor care l-au cunoscut pe Isus, în trup. Credința "fără a vedea" este, în schimb, singura credință posibilă pentru creștinii de după Rusalii, pentru toți cei care nu l-au văzut pe Isus din Nazaret.

"Pentru că m-ai văzut, ai crezut; fericiți cei care nu au văzut și au crezut!" (v. 29). Astfel, Isus dă răspuns îndoielii lui Toma și deschide la o nouă perspectivă: a crede fără a vedea, a avea credință fără dovezi tangibile ale existenței lui Dumnezeu. Creștinii din al treilea mileniu sunt destinatarii acestei fericiri. Ei sunt chemați să parieze pe Dumnezeu toată persoana lor, după cum spunea Blaise Pascal.

A patra Evanghelie subliniază îndoiala apostolului și apariția lui Isus (care, pentru Ioan, este sinteza "timpului pedagogic" în care Cel înviat se face recunoscut progresiv de ai săi) elimină îndoiala și uimirea lui Toma care devine paradigma drumului discipolului de la incertitudine la credința deplină. "În Toma este istoria fiecărui credincios, a fiecăruia dintre noi, a fiecărui credincios: există momente dificile, în care pare că viața dezminte credința, în care suntem în criză și avem nevoie să atingem și să vedem. Dar, ca Toma, chiar aici redescoperim inima Domnului, milostivirea sa. În aceste situații, Isus nu vine spre noi în mod triumfător și cu încercări strivitoare, nu face minuni răsunătoare, ci oferă semne calde de milostivire", afirma Papa Francisc în omilia de la Liturghia din aceeași duminică a II-a a Paștelui sau a Milostivirii Divine.

Totuși, dacă credința Bisericii se sprijină pe mărturia apostolilor, ea se înrădăcinează la fel pe semnele prezenței active a Celui înviat. Realitatea învierii poate să fie primită numai de cel care are o inimă care este dispusă să creadă, să se lase pusă în joc. În schimb, Toma era gata pentru descurajare și încet pentru speranță; învierea rămânea pentru el un bine inaccesibil. Apostolul, s-ar spune în limbaj modern, greu dă randament în credință. Rămâne adevărat că învierea nu aparține domeniului experienței și scapă de orice "verificare științifică". Astfel, prezența contemporană a Celui înviat rămâne misterioasă și neliniștitoare. Ea nu poate să fie afirmată categoric ca rezultatul unui raționament clar și precis. Învierea aparține în schimb ordinii semnului care nu este niciodată claritate incontestabilă. De fapt, el unora nu le spune nimic, altora le poate spune atâtea lucruri. De ce unul este credincios, în timp ce altul nu? Desigur, numai Dumnezeu scrutează inimile și știe de ce se întâmplă asta. Însă este adevărat și că pentru unii (și uneori nu fără excese!) Dumnezeu este prezent pretutindeni și totul vorbește despre el. În schimb, pentru alții Dumnezeu nu se află de nicio parte și nimic nu vorbește despre el. Pentru primii semnele există și abundă; pentru ceilalți ele sunt întunecoase și uneori inconsistente. Astfel, unii acceptă, alții refuză.

Botezații cred că Isus glorificat este viu. Și astăzi semnele prezenței sale confirmă mărturia apostolilor, transmisă din generație în generație. Comunitățile creștine, care formează Biserica, deși păcătoase, sunt primul dintre aceste semne ale prezenței lui Dumnezeu. Dar nu lipsesc alte semne, perceptibile și luminoase. Cum să nu vedem multele vieți dăruite, oferite pentru alții, trăite în logica simplității, dar strălucitoare de pace și de iubire? Cum să nu vedem în ele o anticipare, o profeție a ultimelor timpuri? Nu este adevărat că lipsesc semnele: cer doar să fie înțelese în lumina morții-învierii lui Isus. Probabil lipsește, în creștini, curăția, simplitatea inimii care să permită să le înțeleagă. Probabil datorită credinței puțin se continuă în a le cere, într-o lume care este plină de ele.

(După L'Osservatore Romano, 10 aprilie 2024)

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu




Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat